Cea mai nobilă muncă
Admir să văd câte profesii beneficiază peste măsură omenirea! Putem vorbi despre câteva, ca de exemplu, profesorii, ce învață micuții ce nici măcar nu știu lucrurile de bază, de asemenea avem medicii, polițiștii, pompierii, inginerii, agricultorii și multe alte funcții vitale ce promovează siguranța, sănătatea și starea de bine a ființei umane în această lume.
Totuși, există un grup special ce se străduiește să genereze beneficii ce transcend viața pământească. El este compus de predicatorii Veștilor Bune, sunt câștigătorii de suflete pentru Împărăția Cerurilor.
Într-o lume cu atâtea vești rele, Propriul Dumnezeu a ales și a poruncit persoanelor să propovăduiască Evanghelia, Cuvântul de Viață ce aduce cu el cele mai bune vești pe care lumea deja le-a auzit.
El trebuie să fie anunțat, și cu urgență, deoarece doar Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să trezească în ființa umană credința care mântuiește. Este scris că este imposibil ca cel pierdut să fie mântuit fără ca el să cheme Numele DOMNULUI. Dar, cum vor chema acele persoane, dacă nu există cine să le predice? Cum ele vor lua cunoștință de minunatul dar al Vieții Eterne, dacă cest Mesaj nu ajunge la urechile lor? Acestea au fost unele din întrebările făcute de Pavel, apostolul ce, după această conversație, nu a mai dorit nimic în această lume, ci doar Mântuirea iudeilor și a neamurilor din timpul său.
”Fiindcă oricine va chema numele Domnului va fi salvat. Dar cum vor chema pe cel în care nu au crezut? Și cum vor crede în cel despre care nu au auzit? Și cum vor auzi fără predicator?” Romani 10.13-14
Ca alții să primească aceeași Mântuire pe care el a primit-o, Pavel a lăsat totul, literalmente, în urmă, și a început să fie un misionar neobosit. Căuta să mântuiască în fiecare zi un suflet pentru Împărăția lui Dumnezeu, fără să se intereseze dacă era un guvernator, soldat sau sclav. Pavel predica în toate momentele, având sau nu oportunitatea. În evanghelizare, el a fost cel mai curajos apostol, cel mai creativ și mai cutezător. De aceea, l-a învățat pe ucenicul său Timotei:
”Predică cuvântul; fii prompt la timp și nelatimp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și doctrina.” 2 Timotei 4.2
El avea conștiința că, dacă Evanghelia nu va fi predicată, cei pierduți nu ar ajunge la credință, și, cu asta, nu puteau să fie mântuiți.
Oare tu, ce ai fost ales pentru această misiune nobilă, gândești la fel ca Pavel?
Cred că necredința văzută în atâtea persoane astăzi, în parte este responsabilitatea celor ce au fost desemnați să predice Evanghelia, și nu o fac sau nu îmbrățișează cu intensitate atribuția pe care au primit-o.
Slujitori ce trăiesc o dăruire limitată ca să se poată bucura de visele lor, vor fi vinovați de sângele celor ce s-au pierdut.
Acei bărbați și femei ce întorc spatele Altarului, ”renunță la postul lor”, deoarece, să nu Îl mai slujești pe DOMNUL Atot Puternic pentru a face voința ta proprie, pentru a cultiva gusturile și preferențele tale în această lume, consistă în cea mai mare nebunie pe care cineva o poate comite.
Nu există fericire sau realizare departe de planul lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Cine gândește că poate să fugă de această misiune, cum a făcut-o Iona, și chiar așa să fie bine, este orb față de ceea ce spun Scripturile.
Cine cu adevărat are minte în cap, nu dă cu piciorul la cel mai mare dintre toate privilegiile: să slujească pe Regele regilor!
A colaborat: Nubia Siqueira
Deixe o seu comentário