Credință fără Har
”Eu trăiesc prin harul lui Dumnezeu, nu prin faptele Legii; Iisus deja a sacrificat pentru mine; atunci nu trebuie să sacrific.”
Acestea și multe alte argumente au fost folosite pe o scală largă de majoritatea credincioșilor.
Dar eu întreb: dacă credința nu are nevoie să fie însoțită de sacrificiu, oare harul lui Dumnezeu ce dispensează sacrificiul dă dreptul de a trăi în fire? De a avea păcate ascunse ani de zile?
Realitatea este că cei care predică ”Harul” nu au nici cea mai minimă idee ce el, într-adevăr, înseamnă. În mod înșelător, învață că harul este un card pre-plătit, nelimitat, pe care Iisus la plătit pentru noi. Atunci, Îl putem accepta și cheltui toate creditele acelui card pentru timp nedefinit. Dacă persoana păcătuiește, trebuie doar să ceară iertare, deoarece are credit infinit cu Dumnezeu. Dacă mâine cade în același păcat, este suficient doar să se folosească creditul din nou. Fără necesitatea căinței și a abandonului, fără necesitate de schimbare a direcției. Poate doar să se bazeze pe intențiile sale bune, pe remușcare și pe un pachet de scuze: ”firea este slabă”, ”nu pot să rezist”, ”este mai puternică decât mine”…
Din cauza acestei înșelăciuni, multe persoane ce cred că au locul garantat în Cer au fost în infern. Așa cum adevărata credință nu are nicio legătură cu religia, adevăratul har nu are nicio legătură cu lipsa de sacrificiu. Din contră, harul dă omului o responsabilitate pe care nu o avea înainte. Dacă înainte era prizonier al păcatului, acum nu mai are scuze. Deja a primit eliberarea și dreptul la Mântuire.
Acum, omul este responsabil să se mențină pe Calea Mântuirii și, din acest motiv, regulile harului sunt foarte clare: cine dorește să vină la Iisus, trebuie să se nege pe sine însuși, să își ia crucea și să Îl urmeze. Trei nivele de sacrificii. Domnul Iisus ne prezintă harul Său, adică, favoarea Sa, un dar pe care nu îl merităm, precum ceva atât de prețios pentru care un om ar vinde tot ce are pentru a-l cumpăra. Merită sacrificiul ascultării, merită sacrificiul de a se nega pe sine, merită sacrificiul de a ierta pe cine ne jignește, merită sacrificiul de a lăsa vechea viață, merită sacrificiul de a se deconecta de anumite persoane, lucruri sau convingeri. Merită tot sacrificiul pe care adevăratul har îl cere.
Deixe o seu comentário