Dreptatea Credinței
”Judecă-mă, Dumnezeule, și pledează în cauza mea împotriva unei națiuni neevlavioase; O, eliberează-mă de omul înșelător și nedrept. Pentru că tu ești Dumnezeul puterii mele, de ce mă lepezi? De ce umblu jelind sub oprimarea dușmanului? O, trimite lumina ta și adevărul tău să mă conducă; ele să mă ducă la muntele tău cel sfânt și la tabernacolele tale. Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul meu cu multă veselie; da, cu harpă te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu.” Psalmii 43.1-4
David voia dreptate împotriva celor ce doreau să îi facă rău, dar el nu a oferit doar strigăte goale lui Dumnezeu ca El să îl ajute. Nu și nu. El știa care era calea.
El știa că dacă voia să se facă Dreptate, trebuia să facă mult mai mult decât rugăciuni și cereri, trebuia să se folosească credința vie și practicată. Din acest motiv a spus că va merge la Altar, ce era bucuria lui.
Mulți vor dreptate, dar fug de Altar, deoarece, pentru ei, Altarul nu este un motiv de bucurie, ci de povară. Din acest motiv nu văd niciodată dreptatea.
Din contră, sunt umiliți și nedreptățiți fără ca nimeni să îi apere. Deoarece Dreptatea lui Dumnezeu doar se face prin credință, și nu există credință fără Altar!
Dumnezeu să vă binecuvânteze mult mai mult!
Deixe o seu comentário