Pomul sădit de către Tatăl
Când focul ajunge în pădure, toți fug. Toate animalele încearcă să scape.
Păsările zboară în alt loc. Chiar și leul, oricât ar fi de puternic, de dominant și temut în pădure, fuge și el. Singurul care nu fuge este pomul.
Focul întreabă pomul:
– Pomule, toți fug și tu, nu vei fugi?
Pomul răspunde:
-Eu sunt pomul sădit de Dumnezeu. Tu vei trece peste mine, îmi vei arde roadele și frunzele, dar peste puțin timp eu voi înmuguri din nou, pentru că rădăcina mea nu o poți arde. Crengile mele, frunzele și roadele vor apare din nou, pentru că pomul pe care îl sădește Dumnezeu nu îl smulge nimeni, nimeni nu-l omoară.
Cel Prea Înalt ne va susține pe tot parcursul vieții noastre pe acest pământ.
Orice foc ar veni, vom rămâne fermi, pentru că suntem pomi sădiți de Dumnezeu. Atunci, nu contează situația prin care trecem, rădăcinile noastre sunt neclintite în Acela care poate totul.
“Cel drept înmugureşte ca palmierul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului, înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru. Ei rodesc până la bătrâneţe, sunt plini de miez şi de verdeaţă.”
-Psalmul 92:12-14
Deixe o seu comentário