Prieten al lui Dumnezeu

Știm că Avraam a fost numit prieten al lui Dumnezeu. Iacov 2.23
Dar există un detaliu în acest verset pe care nu suntem obișnuiți să îl observăm: Biblia nu menționează că Dumnezeu era prieten al lui Avraam – deși El a fi fost -, dar că Avraam era prietenul lui Dumnezeu. Și nu a fost degeaba.

Pentru a începe o relație de prietenie este prețios ca ambele părți să fie dispuse să facă asta. Dar nu este ceea ce s-a întâmplat între majoritatea persoanelor și Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu a făcut și face în relație cu omenirea arată cât de mult El este dispus să fie Prietenul fiecăruia dintre noi, dar ființele umane nu se arată atât de dispuse în a fi prietene ale lui Dumnezeu.

Când analizăm caracteristicile unui prieten, înțelegem de ce majoritatea nu reușesc să construiască o relație de prietenie cu Cel PreaÎnalt, și motivul pentru care Avraam a fost numit prieten al lui Dumnezeu.

Considerație: ceea ce vedem sunt persoane ce trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ce nu iau în considerare ceea ce El spune. Dar Avraam lua în considerare cuvintele, orientările și sfaturile lui Dumnezeu, adică, acționa de acord cu ele;

Respect: persoana nu Îl respectă pe Dumnezeu atunci când Autoritatea și Suveranitatea Sa nu sunt recunoscute, și este exact acest lucru ce putem observa în comportamentul multora. Dar Avraam se temea de Dumnezeu, de aceea, asculta și era supus Lui;

Loialitate: este o chestiune de moralitate. Dar ceea ce a dominat mintea și inima persoanelor este imoralitatea. Lipsa de caracter a devenit ceva comun, și nu mai există preocuparea de a umbla în rectitudine. Dar Avraam îndeplinea ceea ce îi promitea lui Dumnezeu, cinstea cuvântul pe care I-l promitea Lui;

Dispoziție pentru a ajuta: persoanele sunt preocupate doar cu propriile lor probleme, cu propria lor viață. Egoismul le domină, și, dacă ele deja nu sunt dispuse să ajute pe cine văd, cum ar contribui pentru ceva ce nu văd? Dar Avraam avea atât de multă dispoziție pentru a colabora cu planul lui Dumnezeu încât s-a sacrificat zi de zi în favoarea Lui;

Comunicare: comunicarea cu Dumnezeu devine imposibilă când mintea este concentrată pe lucrurile pământești, și este exact acest fel de minte pe care majoritatea persoanelor o au. Dar mintea lui Avraam era întoarsă spre lucrurile eterne. De aceea, Dumnezeu vorbea cu el, iar el asculta Vocea Lui;

Lucruri în comun: lumea iubește și promovează idei contrare preceptelor lui Dumnezeu. Propriul spirit al persoanelor este rău. Dar spiritul lui Avraam avea concepte și valori comune cu Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu deja observa comportamentul și natura lui Avraam, ce erau diferite de celelalte persoane din aceea epocă. Din acest motiv, l-a chemat;

Încredere: majoritatea persoanelor manifestă o credință slabă și emotivă, ce se clatină înaintea primei situații contrare. De aceea, imediat încep să chestioneze, să se îndoiască și să abandoneze pe Dumnezeu. Dar Avraam avea atât de multă încredere în Dumnezeu încât a crezut că promisiunea Lui se va îndeplini chiar dacă sacrifica pe fiul său pe Altar.

Multe persoane așteaptă prietenia lui Dumnezeu, dar ele nu fac ceea ce este necesar pentru a fi prietene ale lui Dumnezeu. Ele doresc să culeagă beneficiile favorurilor lui Dumnezeu, dar nu sunt dispuse să fie favorabile pentru El și pentru Planurile Lui.

Avraam nu a făcut nici o minune, dar el era propria minune – pentru că el a asculta de TOT CUVÂNTUL Celui PreaÎnalt. De aceea, a devenit un referențial, un exemplu.

Vreți să fiți prieten al lui Dumnezeu: Uitați-vă la Avraam. Isaia 51.2

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *