Episcopul Edir Macedo

Slujitorul cu urechea găurită

“Acestea sunt legile pe care trebuie să le pui înaintea lor:«Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic.Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el.Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur.Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber’,atunci stăpânul să-l apropie de uşă sau de uşori şi, în prezenţa judecătorilor, să-i străpungă lobul urechii cu o andrea. Astfel, el îi va sluji toată viaţa.” Exodul 21.1-6

Slujitorul cu urechea găurită era cunoscut în societatea din zilele lui ca cineva ce era slujitor din voință proprie. Oriunde el mergea, aceea ureche găurită atrăgea atenția celorlalți.

Gândindu-mă la acest lucru, îmi aduc aminte de tribul Masai, în care vedem mulți oameni, cu urechea găurită, de la un obiect de lărgire pe care nu îl mai folosesc în urechile lor. Putem spune că este practic imposibil să nu observăm gaura din urechile lor!

Acest lucru ne face să ne gândim la slujitorul care, din iubire, găurea urechile lui ca o atitudine de dăruire permanentă. În orice loc unde el ajungea, persoanele știau imediat că el era un slujitor care a decis să fie slujitor, când nu era obligat să fie.

Chiar dacă, prin dreptul cumpărării (prin Răscumpărare), Domnul Iisus este proprietarul nostru, El nu impune dominarea Sa peste viața noastră. Toți am fost eliberați de El din sclavie (Galateni 4.7), dar putem asuma voluntar această poziție din iubire (și, într-adevăr, este acest lucru ce Dumnezeu așteaptă de la noi!).

Să ne gândim puțin mai mult despre slujitorul cu urechea găurită. Timp de șase ani, el a slujit pe stăpânul său, știind că în al șaptelea an va fi liber. Câți nu sunt cei care în aceleași condiții, nu ar număra zilele pentru a sărbători eliberarea lor cu o mare petrecere! Este felul de gândire cel mai natural pe care mulți l-ar fi putut avea.

Ceea ce nu este comun, este ideea de a dori să fim slujitori fără ca să fie obligatoriu. Dar, acest concept de a sluji fără a fi obligat, este exact ceea ce Dumnezeu caută, persoane care să Îl slujească din iubire, și nu din obligație, frică sau interese personale.

Singurul motiv ca cineva să rămână sclav după cei șase ani de slujire, ar fi să facă acest lucru din iubire.

Textul Biblic spune: “Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber.” Observați că, chiar dacă el avea familie (soție, copii, care nu puteau să meargă cu sclavul după ce era eliberat) să fie menționată, expresia ”imi iubesc stăpânul” este ceea ce menționa în primul rând. Decizia pornea de la un sentiment care, mai presus de tot, învăluia stăpânul acelui sclav.

Domnul Iisus a cucerit dreptul legal de a fi Stăpânul, Proprietarul și Domnul nostru. Cu toate acestea, El preferă să nu se folosească de acest drept ca un cuceritor al vieților noastre. El preferă ca, în momentul în care libertatea ne este oferită, noi să alegem să Îl slujim, din liberă și spontană voință. Slujitorul cu urechea găurită nu rămânea cu stăpânul său din obligație, ci din iubire, pentru că, diferit de Satana, care oprimă sclavii lui, Dumnezeu iubește și respectă profund pe cei ce Îl slujesc!

A colaborat: Episcopul Alvaro Lima