Stăpânul celor îndepărtați

Lucifer a fost prima ființă ce s-a îndepărtat de prezența lui Dumnezeu. El a inaugurat apostazia în lume, când existau doar un bărbat și o femeie pe pământ. El este esența păcatului, a păcătuit în cer și a făcut negoț cu îngerii, oferindu-le, cred eu, condiția de a fi adorați în loc să fie adoratori, și i-a atras după el.

”Prin mulțimea mărfurilor tale, ei ți-au umplut mijlocul cu violență și tu ai păcătuit; de aceea ca pângărit te voi arunca de pe muntele lui Dumnezeu..:” Ezechiel 28.16

Așa, Lucifer a devenit stăpânul celor îndepărtați de Dumnezeu. Dat afară din cer, a căzut aici pe pământ și imediat și-a dat seama că șarpele era animalul cel mai sagace, și l-a folosit pentru a trage după el de asemenea pe om și pentru a-l îndepărta de prezența lui Dumnezeu, precum a făcut și în cer.

”Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncați din el, nici să nu îl atingeți, ca nu cumva să muriți. Și șarpele a spus femeii: Nu veți muri nicidecum.” Geneza 3.3,4

Astăzi, stăpânul celor îndepărtați a reușit să îndepărteze pe mulți de prezența lui Dumnezeu, folosind firea carnală, vanitatea, strălucirea lumii ca și momeală.

Când un slujitor al lui Dumnezeu, membru, lucrător, preot sau episcop se dăruiește intenționat din nou păcatului, devine din nou sclavul (slujitorul) stăpânului celor îndepărtați.

Păcatul este o ofrandă prezentată ”domnului” său. Spre exemplu, în momentul în care persoana este în deplina acțiune a adulterului, este ca și cum ar pregăti un birou pentru domnul ei, oferind corpul, mintea și inima sa ca o ofrandă vie liderului și autorului tuturor păcatelor omenirii.

”Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.” Ioan 8.34

Pentru cei ce au fost sechestrați de către diavol și astăzi sunt în captivitate, dar totuși, nu acceptă această situație și doresc să se elibereze, încă există șanse. Domnul nostru spune:

”De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” Ioan 8.36

Între timp, există aceia ce au devenit fii stăpânului celor îndepărtați, au fost adoptați de el, aceștia sunt cei care au primit ADN-ul domnului lor, adică, au caracterul lui. Ei acționează de aceeași formă precum tatăl lor a acționat în cer, ”eu mă duc, dar nu mă duc singur, voi trage după mine pe oricâți vor asculta de mine”.

Fii domnului celor îndepărtați au ieșit, au dezvoltat o ură mortală împotriva celor ce au fost folosiți de Dumnezeu pentru a-i ajuta, și trăiesc 24 de ore pe zi contaminând ochii și inima celor ce nu sunt atenți la viața lor spirituală. Pentru fiii stăpânului celor îndepărtați se potrivește versetul din Evrei 6.4-6.

ATENȚIE, lucrători și toți ceilalți în legătura cu:

”…nemulțumitori, fără sfințenie, Fără afecțiune naturală, călcători de pace, acuzatori falși, lipsiți de autocontrol, feroce, disprețuitori ai celor buni, Trădători, impulsivi, îngâmfați, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având o formă de evlavie dar negându-i puterea; și ferește-te de astfel de oameni.” 2 Timotei 3.2-5

A colaborat: Episcopul Sergio Correa

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *