Succes prin Credință
Credința fără influența religiei mărește viziunea. Și cu cât mai mare este distanța de religiozitate mai mare este viziunea.
Există o istorie ce arată foarte bine diferența pe care o face faptul de a avea viziune. Doi reprezentați ai celei mai mari fabrici de încălțăminte au fost în India. Când au ajuns acolo, amândoi au văzut același scenariu: majoritatea populației era fără încălțăminte. Primul a sunat imediat pentru superiorul lui:
-Anulează tot, afacerea în această țară este practic imposibilă. Toată lumea umblă desculță! Nimeni nu are piață aici, nimeni nu folosește încălțăminte!
Pe când al doilea, analizând situația acelui popor, l-a sunat pe superior , foarte entuziasmat:
-Se poate mări fabricația de trei ori! Aici toată lumea umblă desculță. Niciodată nu am văzut o piață atât de promițătoare, aici, toată lumea are nevoie de încălțăminte!
Aceeași situație, două forme diferite de a o privi. Prima, fără viziune, face persoana să renunțe înainte ca să încerce. Condamnă persoana la eșec. A doua, cu viziune, face persoana să insiste, să persevereze, să meargă în față. În acest caz, succesul este inevitabil. Deciziile ce conduc la victorie sau la eșec își au originea în forma de a gândi ce, la rândul ei, doar se schimbă când dvs măriți viziunea.
Pe drumul către succes, nu se poate depinde de nimeni, în afară de Dumnezeu și de sine. Să nu așteptați ca vreun bogat să aibă compasiune de dvs.
Ce interes are bogatul în prosperitatea săracului?
Niciunul!
În ziua în care săracul va fi bogat, cine va spăla hainele bogatului?
Ca această lume nedreaptă să se mențină, este necesar să existe săraci care să fie explorați de cei nedrepți care iubesc banii. Din acest motiv, cine câștigă cu injustiția nu are interes în prosperitatea celui care nu are nimic.
Locașul Duhului Sfânt predică filozofia prosperității, ce contrariază religioșii ipocriți. Ei nu vor ca cei săraci să se îmbogățească, pentru că acest lucru este împotriva intereselor lor. Cine este preocupat în a obține supraviețuirea sa zilnică, ce vinde prânzul pentru a cumpăra cina, nu are liniște nici măcar ca să gândească. Iar ceea ce religioșii vor cel mai puțin, este ca persoanele să gândească.
Ieșirea către o viață de calitate este practicarea credinței pure și inteligente, ce ne apropie de gândurile lui Dumnezeu, de viziunea pe care El o are pentru poporul Său – ce nu este deloc mică. Această credință este atât de departe de religie precum nordul de sud.
Religiile învață că Iisus era sărac. El era sărac până ce a învins moartea. Dar după ce a învins moartea, S-a așezat la Dreapta Dumnezeului Tată, Atot-Puternicul, Rege al regilor, Domn al domnilor și a asumat toată Puterea, toată gloria, toată bogăția și toată măreția ceea ce Îi este peculiară. Din acest motiv, astăzi El poate îndeplini promisiunea Sa de a ne oferi o viață și o viață îmbelșugată. Nu noțiunea de ”belșug” pe care un om o poate avea, ci ideea abundenței a Regelui regilor, stăpânul aurului, al argintului, a întregului Pământ și al Cerului.
Înaintea acestui lucru, ce poate fi imposibil?
Deixe o seu comentário