Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 33

1Și Iacob și-a ridicat ochii și a privit și, iată, Esau venea și cu el veneau patru sute de bărbați. Și a împărțit copiii Leei și Rahelei și celor două roabe.
2Și a pus roabele și copiii lor în frunte și pe Leea și copiii ei după și pe Rahela și Iosif ultimii.
3Și a trecut înaintea lor și s-a aplecat până la pământ de șapte ori, până când a ajuns aproape de fratele său.
4Și Esau a alergat să îl întâlnească și l-a îmbrățișat și a căzut la gâtul lui și l-a sărutat și au plâns.
5Și el și-a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii și a spus: Cine sunt aceștia împreună cu tine? Iar el a spus: Copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu har servitorului tău.
6Atunci roabele s-au apropiat, ele și copiii lor, și s-au prosternat;
7Și Leea de asemenea cu copiii ei s-a apropiat și s-au prosternat; și după aceea s-a apropiat Iosif și Rahela și s-au prosternat.
8Iar el a spus: Ce dorești să spui tu cu toată această mulțime pe care am întâlnit-o? Iar el a spus: Acestea sunt pentru a găsi har înaintea ochilor domnului meu.
9Și Esau a spus: Eu am destul, fratele meu; ține ceea ce ai pentru tine.
10Și Iacob a spus: Nu, te rog, dacă am găsit acum har înaintea ochilor tăi, atunci primește darul meu din mâna mea, căci de aceea am văzut fața ta, ca și cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu și ai fost mulțumit de mine.
11Ia, te rog, binecuvântarea mea care îți este adusă, pentru că Dumnezeu m-a tratat cu har și pentru că am destul. Și l-a constrâns, iar el l-a luat.
12Și a spus: Să continuăm călătoria noastră și să mergem; și voi merge înaintea ta.
13Iar el i-a spus: Domnul meu știe că pruncii sunt plăpânzi și turmele și cirezile cu pui sunt cu mine; și dacă oamenii le vor forța să meargă repede, toată turma va muri într-o zi.
14Domnul meu să treacă, te rog, înaintea servitorului său și voi conduce cu blândețe, după cum vitele care merg înaintea mea și copiii sunt în stare să îndure, până ce ajung la domnul meu în Seir.
15Și Esau a spus: Să las acum cu tine pe unii dintre oamenii care sunt cu mine. Iar el a spus: Ce nevoie este de aceasta? Lasă-mă să găsesc har înaintea ochilor domnului meu.
16Astfel Esau s-a întors în acea zi pe calea sa în Seir.
17Și Iacob a călătorit până la Sucot și și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru vitele sale, de aceea numele locului este chemat Sucot.
18Și Iacob a venit la Salem, o cetate din Sihem, care este în țara lui Canaan, când a venit de la Padanaram; și a întins cortul său în fața cetății.
19Și a cumpărat o parcelă dintr-un câmp, unde și-a întins cortul, la îndemâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, pentru o sută de monede.
20Și a înălțat acolo un altar și l-a numit Elelohe-Israel.

MARCU 4

1Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
2Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
3Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
4Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
5Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6Dar când răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
8Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
9Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
13Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
14Semănătorul seamănă cuvântul.
15Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
19Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor.
20Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
21Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
22Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
25Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
26Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
27Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
28Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.
30Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31 Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
32Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.
34Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
37Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
39Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
40Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
41Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?

ESTERA 9

1Astfel în a douăsprezecea lună, care este luna Adar, în a treisprezecea zi a ei, când porunca împăratului și hotărârea lui urmau să se ducă la îndeplinire, în ziua când dușmanii iudeilor au sperat să aibă stăpânire asupra lor (dar s-a întâmplat dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra celor care i-au urât),
2Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei care căutau vătămarea lor. Și nimeni nu le putea sta împotrivă, fiindcă teama de ei a căzut asupra tuturor.
3Și toți conducătorii provinciilor și locotenenții și prefecții și ofițerii împăratului, au ajutat pe iudei, pentru că teama de Mardoheu a căzut asupra lor.
4Fiindcă Mardoheu era mare în casa împăratului, și faima lui s-a răspândit în toate provinciile, pentru că acest Mardoheu a devenit din ce în ce mai mare.
5Astfel iudeii au lovit pe toți dușmanii lor cu lovitură de sabie, și măcel și distrugere și au făcut ce au dorit celor ce i-au urât.
6Și în palatul Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de bărbați.
7Și au ucis pe Parșandata și pe Dalfon și pe Aspata,
8Și pe Porata și pe Adalia și pe Aridata,
9Și pe Parmașta și pe Arisai și pe Aridai și pe Vajezata,
10Cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor, dar nu și-au pus mâna pe pradă.
11În acea zi numărul celor uciși în palatul Susa a fost adus înaintea împăratului.
12Și împăratul a spus împărătesei Estera: Iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de bărbați în palatul Susa și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce au făcut în celelalte provincii ale împăratului? Acum care este rugămintea ta? Spune și îți va fi împlinită. Și care este cererea ta mai departe? Și se va face.
13Atunci Estera a spus: Dacă face plăcere împăratului, să fie dat iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine conform hotărârii de astăzi și să spânzure de spânzurătoare pe cei zece fii ai lui Haman.
14Și împăratul a poruncit să se facă astfel. Și hotărârea s-a dat în Susa. Și au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman.
15Căci iudeii care erau în Susa s-au adunat și în ziua a paisprezecea a lunii Adar și au ucis trei sute de bărbați în Susa; dar nu și-au pus mâna pe pradă.
16Și ceilalți iudei care erau în provinciile împăratului s-au adunat și și-au apărat viața și au avut odihnă din partea dușmanilor lor și au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre dușmanii lor, dar nu și-au pus mâna pe pradă,
17În ziua a treisprezecea a lunii Adar; și în a paisprezecea zi a ei s-au odinit și au făcut-o zi de ospăț și veselie.
18Dar iudeii care erau în Susa s-au adunat în a treisprezecea zi a lunii și în a paisprezecea zi a ei; și în a cincisprezecea zi a ei s-au odihnit și au făcut-o zi de ospăț și veselie.
19De aceea iudeii din sate, care au locuit în așezări neîmprejmuite, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de veselie și de ospăț și zi bună și de trimitere de porții de mâncare unii altora.
20Și Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori la toți iudeii care erau în toate provinciile împăratului Ahașveroș, deopotrivă celor de aproape și de departe,
21Pentru a stabili printre ei să țină ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, anual,
22Ca zilele în care iudeii s-au odihnit din partea dușmanilor lor și luna în care li s-a prefăcut întristarea lor în bucurie și jelirea lor într-o zi bună; ca să le facă zile de ospăț și bucurie și de trimitere de porții de mâncare unii altora și de daruri celor săraci.
23Și iudeii au acceptat să facă ceea ce au început, și ceea ce le-a scris Mardoheu.
24Pentru că Haman, fiul lui Hamedata agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, a plănuit împotriva iudeilor ca să îi nimicească și a aruncat Pur, adică, sorțul, pentru a-i mistui și pentru a-i nimici.
25Dar când Estera a venit înaintea împăratului, el a poruncit prin scrisori ca planul lui rău, pe care l-a plănuit împotriva iudeilor, să se întoarcă asupra capului său, și el și fiii lui să fie spânzurați pe spânzurătoare;
26De aceea au numit aceste zile Purim, după numele Pur. De aceea, datorită tuturor cuvintelor scrisorii acesteia, și a ceea ce au văzut în acest lucru, și pentru ceea ce li s-a întâmplat,
27Iudeii au rânduit și au luat asupra lor, și asupra seminței lor, și asupra tuturor celor ce li s-au alipit, să nu neglijeze să țină aceste două zile conform scrierii lor și conform timpului lor hotărât, în fiecare an;
28Și că aceste zile să fie amintite și ținute din generație în generație, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Și că aceste zile ale Purimului să nu lipsească din mijlocul iudeilor, nici să nu se șteargă amintirea lor din sămânța lor.
29Atunci împărăteasa Estera, fiica lui Abihail și Mardoheu iudeul, au scris cu toată autoritatea, pentru a confirma această a doua scrisoare a Purimului.
30Iar el a trimis scrisorile tuturor iudeilor, și celor o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Ahașveroș, cu aceste cuvinte de pace și adevăr,
31Pentru a confirma aceste zile ale Purimului la timpul lor hotărât, după cum le-a poruncit Mardoheu iudeul și împărăteasa Estera, și după cum au hotărât pentru ei și pentru sămânța lor, lucrurile posturilor și a strigătului lor.
32Și hotărârea Esterei a confirmat aceste lucruri despre Purim și a fost scris în carte.