CINE ALEGE PE CINE?(2)

Fii: De ce Iisus nu i-a luat pe toţi cei 12 apostoli? Între cei 12 era şi fiul diavolului (trădătorul, cel care face voinţa răului, care persistă în greşelă); creaturile lui Dumnezeu (cei care au experienţe cu Puterea lui Dumnezeu, dar nu şi cu propiul Dumnezeu) şi fii lui Dumnezeu (Cei ce au ADN-ul lui Dumnezeu). Cui credeţi că i se revelă Tatăl? Desigur! Fiilor, care se leapădă de propia voinţă, urmând voinţa Lui.

Sacrificiu: „Cel care vrea să îşi câştige viaţa fără sacrificiu, fără dăruire, sfârşeşte prin a o pierde, dar cine o pierde din cauza Mea şi a Evangheliei, o va salva”. Adică, cel care urcă muntele şi îşi apără credinţa este cel care cu adevărat câştigă!

Mântuire: Mulţi câştigă în viaţa lor exterioară, dar la ce folos să avem totul şi să nu avem ceea ce este cu adevărat important, MÂNTUIREA? Ce va da omul în schimbul sufletului lui? În schimbul transformării sale? Asta da, este cel mai important lucru. Mulţi nu dau importanţă acestei transformări pentru că au munca cauterizată de un duh rău, de un demon.

A asuma: Transformarea este posibilă doar atunci când suntem curajoşi, când ne rugăm, perseverăm şi  ne menţinem fideli până la moarte. Aceştia sunt mărturisiţi înaintea Tatălui de către Domnul Iisus, dar şi aceia care s-au ruşinat cu El şi nu şi-au asumat credinţa sunt înjosiţi de Hristos înaintea Creatorului.

Auto-alegerea: Pe cei de sacrificiu, Iisus i-a pus deoparte şi i-a luat cu El pe un munte înalt. Lucrarea lui Dumnezeu cere acest sacrificiu zilnic pentru că mântuirea noastră este în mâinile noastre şi aşa este şi mântuirea a mulţi alţii. Cu toţii pot cădea, se pot descuraja, întrista, sau chiar, îşi pot pierde credinţa, dar nu şi noi.

Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. (Marcu 9:3)

Renunţarea: Cine ne poate face viaţa (hainele) să strălucească? Cine ne poate face ministerul să strălucească? Doar Însuşi Iisus şi nimeni altcineva. Strălucirea imaculată şi fără de pată vine prin plătirea unui mare preţ: cel de a ne lepăda de sine zilnic.

Asemănare: Strălucirea şi bucuria de pe faţa celor ce se dăruiesc şi Îl au pe Dumnezeu, constituie siguranţa mântuirii. De aceea, atunci când robul cade, primul lucru pe care îl pierde este strălucirea şi bucuria mântuirii de pe figura sa.

Credinţă: Putem chiar să şi greşim, aşa cum şi facem în mod frecvent, dar nu ne putem împărţi niciodată credinţa pentru că ea trebuie să fie una sigură, iar când este pusă în practică, nu dă greş niciodată. Dumenzeu îmi rezolvă problema, doar atunci când îmi pun în practică credinţa. Astfel, viaţa mea trebuie să fie mai presus decât orice (înafara limitei normale) sănătoasă, bucuroasă, curajoasă, perseverantă, etc.

Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus. (Marcu 9:4)

Şi cine poate vorbi cu Dumnezeu faţă în faţă în zilele de azi? Aflaţi în articolul următor…