CINE ALEGE PE CINE?(3)

Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus. (Marcu 9:4)

Faţă în faţă: Cine vorbeşte cu Dumnezeu faţă în faţă? Ce cerinţe trebuie să îndepliniţi? Ilie a venit primul pentru că slova omoară dar duhul dă viaţă. Provocarea este extrem de importantă pentru ca slova să nu mai fie doar slovă ci să devină realitate. Prima oară vine acţiunea, provocarea, sacrificiul. Moise reprezenta ascultarea fără murmur, ascultarea totală.

Trebuie să existe acţiune şi ascultare deoarece acestea sunt cerinţele pentru a putea sta de vorbă faţă în faţă cu Dumnezeu. Iisus este sacrificul şi el ne invită să Îi urmăm exemplul de dăruire totală. La fel ca şi El, noi de asemenea putem şi trebuie să facem provocări, să ascultăm şi să facem voinţa Tatălui.

„Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” (Marcu 9:5)

A fi: Nu avem dreptul să vorbim dacă nu acţionăm. Este momentul să acţionăm şi acţiunea ne face să fim cu adevărat (să existăm) Eu nu pot fi fiul Lui doar în parte ci trebuie ca într-adevăr să fiu fiul Lui.

A acţiona: Momentul era unul de acţiune în care trebuia căutată această transformare, aşa cum şi astăzi avem cu toţii această oportunitate.

„Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.” (Marcu 9:6)

Duh: Cel ce nu are Duhul Sfânt se înspăimântă înaintea arătărilor lui Dumnezeu, vorbeşte lucruri fără noimă şi nu mai reacţionează.

Strălucire: Dacă punem în practică ceea ce Dumnezeu ne-a revelat, noi nu doar că vom străluci, ci vom face să şi strălucească.

A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” (Marcu 9:7)

Direcţie: Dumnezeu nu vorbeşte mult. El ne transmite esenţialul, tot ceea ce avem nevoie să ştim pentru a pune în practică. Dumnezeu ne dă direcţie pentru că în viaţa asta nu ne folosesc la nimic bunele intenţii. Contează să urmezi direcţia dată şi anume, aceea care vine de la Sacrificiu, de la Domnul Iisus.  De El să ascultaţi, a spus Dumnezeu.

Îndată ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. (Marcu 9:8)

Permanent: Mulţi trăiesc doar în treacăt, fără a se bucura, iar asta nu trebuie să fie aşa. În treacăt trebuie să fie ceea ce este rău, iar ceea ce este bun, trebuie să aibă o calitate permanentă.

Asemănări: Pentru ca strălucirea şi bucuria noastră să fie permanente, trebuie să profităm de toate oportunităţiile, care sunt ca aceasta ce ni se oferă acum şi anume de a ne transforma vieţiile în aşa fel încât să nu mai fim doar chipul dar şi asemănarea lui Dumnezeu

Sacrificiul: Dumnezeu nu ne cere imposibilul ci tot ceea ce putem face, pentru ca mai apoi, El să vină să ne transforme viaţa din interior spre exterior.

P.A.S. Pentru a-l înfrunta pe diavol şi pentru a străluci în consecinţă, avem nevoie de Provocare, Ascultare şi Sacrificiu.

„Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.” (Marcu 9:9)