Urechi pansate

În anumite cazuri, când panul nostru nu dă rezultate le spun tovarăşilor mei de război că trebuie să facem alt plan. Recent, într-o discuţie cu un prieten, el îmi zicea: „Dumnezeu nu a făcut degeaga omul din lut, căci dacă fiind din origine pământ şi tot este dificil să fim modelaţi, atunci imaginează-ţi cum era dacă Dumnezeu ne făcea din piatră!”

„E adevărat – am aprobat eu! Noi, finţele umane avem tendinţa de a nu ne lăsa modelaţi. Nu vrem să fim schimbaţi. Cred că ar trebui să fim mai maleabili şi mai dispuşi să ne schimbăm ori de câte ori este nevoie pentru ca astfel, să ne putem atinge obiectivele în viaţă.

Gândindu-mă la evenimentul ce a avut loc în Luxemburg şi care s-a numit: „Depăşirea limitelor şi Răspunsul” i-am zis celui ce mă asculta: „A greşi este inevitabil, dar, a continua sau nu să înfăptuieşti aceleaşi greşeli iar şi iar este ceva opţional”

De aceea, eu cred că este important să fim capabili de a învăţa din greşeli lucru pe care mulţi nu-l fac, repetând tot mereu aceleaşi greşeli şi ajungând să se simtă frustraţi de faptul că întotdeauna, consecinţa acţiunilor lor este aceiaşi. Obişnuiesc să spun că: „cine stăruieşte în greşeli îşi anihilează obiectivele şi ajunge la concluzia că nu merită să lupţi pentru viaţa ta.”

În timpul „Războiului Rece”, un spion rus a ajuns acasă la un prieten de-al lui cu ambele urechi pansate. „Ce s-a întâmplat? – s-a mirat prietenul său. Spionul i-a răspuns:

„Îmi călcam cămaşa, când, dintr-o dată a sunat telefonul şi fără a mai sta pe gânduri am dus fierul de călcat la ureche.” Prietenul, l-a întrebat atunci: „- Şi cu cealaltă ureche ce s-a întâmplat?”    „ – Aaaa! Pe asta am rănit-o când am vrut să chem ambulanţa!”- a răspuns el.

Câteodată suntem atât de grăbiţi să facem anumite lucruri încât nu mai reuşim să ne adunăm gândurile şi să găsim o alternativă.

 

 

 

Episcopul Julio Freitas