Când credința este afrontată…
Revolta Credinței ce fierbe este cauzată de acțiunea diavolului asupra poporului lui Dumnezeu, ceea ce justifică sentimentul de ură.
Dacă există vreun sentiment ce trebuie cultivat în Credință, acela este cel al revoltei. Revoltă împotriva opresiunii poporului lui Dumnezeu. Fiind așa, da, Credința fierbe și este simțită de cei care trăiesc prin Credință.
Avraam a simțit revolta Credinței când a aflat despre captivitate nepotului său Lot. Nu acceptă să Îl aibă pe DOMNUL ca Dumnezeu și să își piardă nepotul pentru inamicii păgâni;
Revolta Credinței lui Iacov de asemenea nu a fost diferită când a trebuit să aibă de a face cu socrul înșelător;
Moise a simțit revolta Credinței când a văzut un egiptean pedepsind un iudeu. Mișcat de revolta Credinței sale în Dumnezeu, l-a omorât pe egiptean;
Iosua și Caleb au simțit revolta Credinței când ceilalți spioni s-au înfricoșat înainte forței celor din Canaan;
Ghedeon a simțit revolta Credinței când madianiții, amaleciții și popoarele din Orient au invadat Israelul distrugând plantațiile;
Pe timpul împăratului Ezechia nu a fost diferit. Sanherib a afrontat pe Dumnezeul lui Israel spunând regelui Ezechia:
”Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mâna mea? Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea?” 2 Cronici 32.13-14
Toți ceilalți eroi ai Credinței într-o zi au simțit umilința afontei mizeriei, foametei, boli incurabile, lipsei de oportunitate, problemelor familiale, problemelor în căsnicie, în fine, în toate ariile vieții. Doar că ei au profitat lămâia pentru a face o limonadă. Au urcat pe Altarul lui Dumnezeu și I-au cerut soluțiile pe care El Însuși Le-a promis în Cuvântul Său.
Oare Promisiunile Lui au expirat? Oare El nu mai este Același?
Vedeți răspunsul Divin în momentul în care regele Ezechia, îmbrăcat în pânză de sac, s-a umilit înaintea Altarului Templului:
”De aceea, aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. Se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David.” 2 Împărați 19.32-34
Deixe o seu comentário