Ce dorea cel mai mult Avraam?

Este foarte probabil că răspunsul a venit de o formă automată în mintea dvs: “Un fiu, desigur!”. Dar, într-adevăr, dorința lui Avraam era mult mai mare, precum atitudinile sale pot dovedi. Dorința care ardea în pieptul său nu era doar să primească pur și simplu binecuvântarea, fiul, ci să dea, să fie propria binecuvântare, să genereze o națiune pentru gloria lui Dumnezeu.

Ceea ce Avraam dorea cel mai mult nu era un fiu. Dacă tot ce ar fi vrut ar fi fost un copil, nu l-ar fi sacrificat pe Altar – până la urmă, deja îl avea! Ceea ce Avraam dorea cel mai mult este să fie pe placul lui Dumnezeu.

Într-adevăr, a existat un moment în care tot ceea ce el voia era un copil. Viziunea lui Avraam era concentrată pe acest lucru.

“Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii…” Geneza 15.2

Imediat, Dumnezeu l-a condus afară și i-a arătat stelele de pe cer. Atunci, viziunea lui Avraam s-a deschis.

Începând din acel moment, el a înțeles că ceea ce era în chestiune nu erau propriile sale planuri, ci planurile lui Dumnezeu. Dintr-odată, cererea lui, care până atunci, părea atât de mare, a devenit nesemnificativă în comparație cu ceea ce Dumnezeu voia – până la urmă, ce este un fiu în comparație cu o națiune? Eroul credinței și-a dat seama că un fiu putea să rezolve necesitatea lui, dar nu era suficient pentru a rezolva necesitatea Planului lui Dumnezeu. Imediat, tot ceea ce el a început să își dorească cel mai mult a fost să fie placul lui Dumnezeu, luptând pentru necesitățile proiectului Lui prin intermediul națiunii care avea să se nască din el.

Când ne dăm seama că ceea ce avem și dorim este puțin în relație cu ceea ce Dumnezeu are și dorește, nu ne este frică să sacrificăm, să oferim orice ar fi. Chiar simțind durerea palpitând în piept. Avraam a oferit fiul pe Altar, pentru că viziunea lui nu mai era în Isaac, ci în stelele de pe cer și în nisipul mării. Visul lui era visul lui Dumnezeu, și Avraam știa că Dumnezeu niciodată nu i-ar fi cerut să facă ceva ce putea să dea peste cap propriul Său vis.

Cine știe, poate dvs vă concentrați doar pe un fiu – soluția unei probleme, fie ea familială, sentimentală, financiară, sau în sănătate – și nu vă dați seama de măreția lucrurilor pe care Dumnezeu dorește să le facă prin intermediul vieții dvs. Poate acel fiu este suficient pentru dvs, dar nu pentru Dumnezeu. Și ce este ceea ce dvs doriți cel mai mult? Să vă faceți pe plac sau să fiți pe placul lui Dumnezeu? Să rămâneți lipiți de ceea ce aveți și doriți sau să vă lipiți de ceea ce Dumnezeu are și dorește pentru dvs și pentru omenire?

Avraam nu a fost egoist. Din contră: nu i-a fost frică să renunțe la visul său în favoarea visului lui Dumnezeu. Și, până la urmă, știți de ce lucru și-a dat seama el? Că nu era nevoie ca el să rămână fără fiu, el doar trebuia să nu aibă inima pusă în el. Și, pentru că inima lui Avraam nu era pusă în copilul lui – ci în Dumnezeu -, Cel PreaÎnalt a putut să îi realizeze dorința, și să adauge realizări mult mai mari în viața lui.

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *