Cei doi lei
Noi am fost creaţi să avem simţul dreptăţii atunci când ne confruntăm cu o situaţie: de agresiune, de furt, de maltratare, etc. În acel moment, văzând acea scenă, ia naştere în noi o revoltă însă ea nu este bună la nimic dacă nu o punem în practică, dacă nu o luăm din loc pentru a apăra.
De exemplu:
Există leul sălbatic şi leul de la Zoo. Leul de la grădina zoologică nu trebuie să vâneze, să se apare şi nu se află în nici un risc. El are toată stabilitatea cu privire la viaţa lui. În fiecare zi la aceiaşi oră, îngrijitorul îi aduce o fleică consistentă de carne ce are în ea toţi nutrienţii necesari pentru ai conferi o blană sănătoasă şi pentru a menţine o musculatură rezistentă. Pe de altă parte, leul sălbatic stă în ploaie şi suferă soarele deşertului. Dacă vrea să mănânce trebuie să vâneze. Întotdeauna trăieşte cu riscul de a se confrunta cu situaţii în care trebuie să se apere pentru a putea supravieţui şi nici blana lui nu este aşa de îngrijită.
Analizând cele două situaţii, tragem uşor concluzia că leul de la Zoo trăieşte mult mai bine decât cel sălbatic, dar totuşi, există una sau mai multe probleme: leul de la grădina zoologică nu poate să-şi aleagă ceea ce va mânca, nu are libertate ci este mereu îngrădit. El este admirabil însă îi este imposibil să supravieţuiască dacă se întoarce în sălbăticie. Leul din junglă pe de altă parte, mai presus decât orice, este liber, se duce oriunde vrea, mănâncă ce vrea: azi o raţă, mâine un cerb, apoi un mistreţ… Nimeni nu-i impune unde să meargă, ce să mănânce sau ce să facă. Ambi sunt lei dar unul este sălbatic şi nu depinde de nimeni. Trăieşte fiecare zi ca pe o provocare, trebuind să învingă pentru a putea trăi.
Acest lucru se întâmplă ş cu mulţi creştini. Înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu erau lei sălbatici, nu se temeau de nimic, erau îndrăzneţi şi chiar ajungeau să facă lucruri înafara legii. Însă astăzi când sunt liberi şi pot să treacă pe deasupra obiectivelor lor, să fie îndrăzneţi în ceea ce este cinstit şi drept, ei s-au făcut lei de la grădina zoologică şi sunt acomodaţi aşteptându-L pe Dumnezeu (ca pe un îngrijitor de la zoo) să le aducă tot ceea ce ei au nevoie. Sunt lipsiţi de libertate, în spatele „gratiilor” religiozităţii. Sunt lei prin natura lor, au simţuri de leu, dar sunt lei de la Zoo.
Şi asta ca să nu mai vorbim de leul de la circ sau de cel de pluş…
Deixe o seu comentário