Cel mai neînsemnat dintre ucenici
”Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.” 1 Corinteni 15.9-10
Ministerul lui Pavel a fost foarte mare, totuși, de asemenea marcat de lupte:
”De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.” 2 Corinteni 11.24-28
Cea mai mare suferință a lui Pavel nu a fost cea care persoanele i-au cauzat-o, ci starea bisericii, a sufletelor. El se considera cel mai mic dintre ucenici, dar știm că el a fost cel care a făcut cel mai mult în epoca sa.
După, el a spus:
”Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.” 2 Corinteni 11.30
Episcopul Macedo a scris așa: Pentru cei care valorizau renumele și prestigiul, suferința era un motiv de suferință și de batjocoră, dar pentru Pavel era trofeul său. Cel PreaÎnalt a permis ca slujitorul Lui să fie înconjurat de mâhniri ca puterea Sa să se manifeste. Doar în mijlocul mâhnirilor omul începe să depindă în totalitate de Dumnezeu.
Pentru a finaliza de o formă extraordinară:
”De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” 1 Corinteni 15.58
Autor anonim.
Deixe o seu comentário