Chemarea Crucii
”Sunt crucificat împreună cu Cristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine.” Galateni 2.20
Cine trăiește prin credință în Domnul Iisus și și-a dăruit viața pe Altar, arată că a acceptat ”să urce pe Cruce” și acolo să moară pentru această lume, pentru visele și dorințele sale, cu obiectivul de a trăi o viață de sacrificii și pentru a sluji doar pe Cel ce a salvat-o.
Fiind așa, decide să rămână pe Cruce până în ultima zi a vieții sale, ca după moartea ei să se poată așeza pe tronul ceresc cu Domnul Iisus Hristos (Apocalipsa 3.21).
Astăzi, vedem pe mulți ce într-o zi au spus ”iată-mă aici” chemării Crucii, au renunțat la tot pentru a sluji și au adoptat o viață de sacrificii, totuși, după un timp, ascultând apelurile diavolului – în același mod cum fariseii au făcut cu Iisus: ”Dacă ești tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce.” (Matei 27.40 ) – , decid să nege chemarea lor și să asculte de apelul de a coborî de pe cruce.
Aceștia vor să se așeze pe tronul din această lume și, din acest motiv, disprețuiesc mila Celui Prea Înalt și neprețuitul privilegiu de a-L sluji.
Din nefericire, cine dorește să se așeze pe tron pe parcursul vieții, va suferi pentru toată eternitatea. Totuși, cei ce vor rămâne pe Cruce pentru puținii ani de viață ce îi mai rămân, vor avea dreptul la tron pentru toată eternitatea.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
A colaborat: Pr Paulo Cezar Mendes
Deixe o seu comentário