Cine este tată și mamă înțelege

”Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe ALTAR?” Iacov 2.21

Înaintea unei călătorii neașteptate, în care nu puteți lua copilul dvs, în mâinile cui l-ați încredința?

-În mâinile cuiva cu un caracter îndoielnic?
-În mâinile cuiva cu un trecut de agresivitate?
-În mâinile cuiva care nu are grijă nici de proprii copii?

Nu, sub nicio formă. Nici nu vă gândiți la așa ceva!

Ci în mâinile cuiva ce este de încredere, ce este respectat, de caracter, și, din acest motiv, merită întreaga dvs încredere. Folosind aceste criterii, veți fi liniștit.

Așa de asemenea este Altarul, și este asta ceea ce el ne proporționează.

În el Avraam și-a încredințat propriul copil.

Nu a fost o lucrare la întâmplare ceea ce Cel PreaÎnalt a făcut în viața lui Avraam.

La ce i-ar fi fost de folos să aibă credință și să nu se încreadă în Altarul Autorului credinței?

Fără nici o îndoială, el nu a primit doar mai mult decât a cerut sau s-a gândit, cum de asemenea continuă și va continua să primească până la întoarcerea Domnului nostru Iisus Hristos. Altarul este înmulțitor!

Această măreție a lui Dumnezeu este doar pentru cei ce se încred în El, și cine se încrede, rămâne în dependența Atotputernicului.

Avraam avea încredere în Cel PreaÎnalt, pentru că se încredea în Altarul Lui, și vice-versa.

Nu este coerent să se spună că se crede în Dumnezeu, dacă nu există încredere de o formă necondiționată în Altarul Său. Tot ceea ce avem nevoie a fost mereu acolo, chiar și înainte să ajungem pe această lume.

Dacă Avraam și-a încredințat propriul fiu pe Altar, de ce dvs nu vă încredințați trecutul, prezentul și viitorul?

A colaborat Episcopul Djalma Bezerra


Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *