Conștientizarea de iad

 

A murit bogatul și a fost îngropat.

’’ Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui.’’

Aici începe chinul etern al omului care, pe Pământ se bucura de averea sa.  Avea lumea la picioare;  servitori pentru tot și chiar pentru a-i spăla partea dorsală.

Imediat după ce moartea a bătut la ușa lui, el se afla într-un loc de chinuri și disperare generală. Ceva ne mai văzut în ochii umani. Țipete neîncetate de durere și groază ale sufletelor din jurul său făceau ambientul și mai rău. Era iadul.

Miliarde de suflete, toate perfect conștiente prin ce treceau. Dar nimeni.nici măcar un suflet pentru a ușura chinul altuia.

’’ și a strigat: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit  în văpaia aceasta.’’ Luca 16:23-24

Dintr-un anumit motiv, bogatul îl poate vedea și recunoaște doar pe Avraam și Lazăr. De asemenea poate comunica și chiar să implore ajutor. Datorită istoriei lui Avraam, de credință și apropiere de Dumnezeu, bogatul a crezut că se putea bucura de vreun ajutor. Dar nu. Nici Avraam, nici chiar Dumnezeu Însuși  nu putea inversa acea situație, cu atât mai puțin să-l ajute cu minimul, cum ar fi să-și înmoaie degetul în apă și să-i răcorească limba.

În timp ce, aici pe Pământ inima lui era orgolioasă și atitudinile arogante,

În chinurile iadului nu-i servea la nimic umilința.

Era iremediabil pierdut.

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *