Credinţă oarbă
Religiile, inclusiv cele evanghelice sunt un sistem de corupere al credinţei ce mută credinţa din câmpul raţional în câmpul emoţional. Astfel, această corupere se produce prin obligarea persoanelor de a lua decizii potrivit inimii lor şi nu potrivit gândirii.
Rezultatul acestui fapt: vieţi fără calitate şi chiar mai rău decât atât, o proastă mărturie înaintea celorlalţi.
Duhul de religiozitate din bisericile evanghelice, îi împiedică pe cei ce cad victime ale sale, să mai mediteze asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a compensa, însă această lipsă, ei, fac oamenii să creadă că o vastă cunoştinţă şi memorarea versetelor biblice, sunt de ajuns pentru a Îl mulţumi pe Cel Preaînalt.
Cu toate acestea, comuniunea cu Dumnezeu este posibilă doar atunci când există o bază spirituală. Aceasta se formează în mod conştient. El nu este un Dumnezeu al fanaticilor şi nici al dezechilibraţilor emoţionali. Mai înainte, El îi caută pe adevăraţii închinători care se închină în duh şi în adevăr. Pe cei lipsiţi de senzaţional şi de hiperbolizare.
Primul obiectiv al religiilor este acela de a bloca intrarea celor ce gândesc în Împărăţia lui Dumnezeu. Al doilea lor ţel, este acela de a-i menţine pe cei deja acaparaţi, în acomodare şi în credinţa emotivă.
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. (Romani 12:1)
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário