Dumnezeu, Slujitorul Său și Împărăția Sa
Ca munca bărbatului lui Dumnezeu să aducă roade, el trebuie să strângă lacrimile lui pe Altar în favoarea sufleterlor cu mijloacele de comunicare disponibile. Acest lucru va face ca munca lui să crească mult mai repede și, ceea ce este mai important, cu calitate. Dacă se încrede doar în munca sa de comunicare ca biserica lui să se dezvolte, eșecul lui va fi inevitabil, având în vedere că duhul acomodării îl la învălui.
Considerând că bărbatul lui Dumnezeu are cu adevărat viața pe Altar, adică, trup, inimă și suflet, vom verifica cele șapte porunci ale lui:
Prima: Să aibă pentru popor exact aceeași considerație pe care o are pentru Dumnezeu, pentru că este scris:
“Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut.” 1 Ioan 4.20
A doua: Să plângă în lupta pentru poporul pe care Dumnezeu i l-a trimis. Fiecare bărbat al lui Dumnezeu reprezintă pe Domnul Iisus, și fiecare persoana care ajunge la biserica este trimisă de către Duhul Sfânt, cu obiectivul ca slujitorul Său să îi arate acelei persoane calea Mântuirii. Odată mântuită, ea va glorifica pe Domnul Iisus. Din acest motiv El a spus:
“Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.” Ioan 6.44
Domnul Dumnezeu a spus:
“Să plângă preoţii, slujitorii Domnului,să plângă între portic şi altar şi să zică: «Ai milă de poporul Tău, Doamne,şi nu-Ţi face moştenirea de ruşinesau de pomină între neamuri! De ce să se zică printre popoare:‘Unde este Dumnezeul lor?’»” Ioel 2.17
A treia: Niciodată să nu facă lucrarea lui Dumnezeu de o formă relaxată. Profetul Ieremia a spus:
“Blestemat să fie cel ce face cu neglijenţă lucrarea Domnului!” Ieremia 48.10
Să facă lucrarea lui Dumnezeu cu relaxare este ca și cum ar înfrunta cel mai rău inamic cu orice armă.
A patra: Să aibă sete și foame pentru a câștiga suflete. Atâta timp cât acest lucru nu se întâmplă, se simte precum Sara, Rahela și Ana. Ele au avut amărăciune în suflet, rușine și umilință. Aceste sentimente mereu îl deranjează pe bărbatul lui Dumnezeu steril. Din acest motiv,lui nu îi este rușine să plângă înaintea lui Dumnezeu, cerând suflete.
A cincea: Să aibă bucurie și fericire văzând, înaintea ochilor săi, persoanele născându-se din nou. Nu există satisfacție mai mare pentru cel care are viața pe Altar ca cea de a vedea persoane, care înainte aparțineau împărăției întunericului, astăzi să fie pline de Duhul Sfânt, cu chipurile curate, bucuroase și fericite, glorificând Numele Domnului Iisus Hristos.
A șasea: Să nu aibă nici ciudă și invidie de dezvoltarea colegului său de minister. Din contră, să se bucure de creșterea lui, și să se roage ca el să dea și mai multe roade. Precum aceea femeie din pilda monezii pierdute, conform a învățat Domnul Iisus:
“Sau care femeie, dacă are zece drahme şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte? !Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!»” Luca 15.8,9
A șaptea: Să nu se preocupe doar în a câștiga suflete pentru Domnul Iisus, ci, mai presus, să le facă ucenici. Aceasta, este caracteristica cea mai accentuată a bărbatului lui Dumnezeu consacrat. El se preocupă în a face ucenici mai mult decât orice, pentru că știe că dezvoltarea Împărăției lui Dumnezeu în această lume depinde de oameni care să aibă același caracter ca al Domnului Iisus.
Deixe o seu comentário