Episcopul Edir Macedo

Durerea despărțirii de Dumnezeu (1)

Una dintre cele mai rele dureri pe care omul le poate simți este durerea despărțirii.

Putem avea o idee despre asta când vedem suferința unei mame  care a avut fiul despărțit din brațele sale prin moarte.

Imaginați-vă durerea unui fiu, încă copil, care, din cauza despărțirii părinților săi, trebuie să înceapă să trăiască departe de mama sau de tatăl său pe care îi iubește atât. Așa este, aceste dureri nu se compară cu durerea cuiva care a trăit cu Dumnezeu dar nu mai trăiește.

Cea mai mare durere a Satanei, transformată în furie, nu este infernul și iazul de foc pregătit pentru el, ci că a fost aruncat din cer, fără ca vreodată să se mai poată bucura de prietenia și prezența Dumnezeului Atotputernic.

‘’Marele balaur a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care înșeală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el  au fost aruncați și îngerii lui.

…Vai de voi, pământ și mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă știe că are puțin timp.’’ Apocalipsa 12:9,12

Din acest motiv, pentru a se răzbuna pe Dumnezeu, el lucrează neobosit și cu grabă pentru a lui cel mai mare număr de suflete posibil în infern, locul care a fost pregătit pentru el și îngerii lui.

În Caravanele Răscumpărării, ne-am confruntat cu persoane care într-o zi L-au slujit pe Dumnezeu ca lucrători, preoți, preoți auxiliari, și azi se află despărțiți de Domnul Iisus. Stadiul normal al acestor persoane este de suferință, amărăciune și în principal durere, pentru a aminti:

‘’Când candela Lui lumina peste capul meu, și prin lumina Lui umblam în întuneric! Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu…’’    Iov  29:3-4

De aceea, lucrători, membri, preoți, episcopi și soții; adică, noi toți de fiecare dată mai mult trebuie să valorizăm cel mai mare și inestimabil privilegiu de a ne bucura de prezența, de iubirea și de mila lui Dumnezeu în viețile noastre. De aceea, cât trebuie să fie de trist, chinuitor și descurajator să trăiești despărțit  de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos; să trăiești cu o gaură(gol) înăuntrul tău. Doar cine este departe de El poate descrie acea situație.

Și ce să spunem de a doua moarte? Odată ce prima  semnifică despărțirea de trup și de suflet, pe care noi toți trebuie s-o înfruntăm într-o zi, a doua este despărțirea eternă a sufletului de Dumnezeu.

‘’Moartea și Locuința Morților au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în lacul de foc.’’  Apocalipsa 20:14-15

E îngrozitor doar de imaginat durerea persoanelor intrând în infern conștiente  că vor începe să trăiască despărțite de Iisus, Care s-a dat ca Sacrificiu, vărsând-Și sângele pe cruce pentru a le salva de acest viitor crunt și ele L-au respins.

Doamne ferește!

‘’De aceea, trebuie să dăm mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtați de ele. ’’  Evrei 2:1

Dumnezeu să vă binecuvânteze!