Ea fugea mereu…
Bună ziua, doamna Vivi!
L-am auzit pe episcopul Macedo la slujbă, când a vorbit despre persoana care nu vrea să renunțe la păcat și mi-am amintit de o tânără de la Centrul de Ajutor de aici, din Letonia.
Am încercat mereu să mă apropii de ea, deoarece înainte era implicată la Centrul de Ajutor, însă am văzut că era distantă. Am încercat în toate modurile să mă apropii, am sunat-o, i-am dat SMS-uri… Dar ea fugea mereu de mine. Au fost momente când, înainte să se termine slujba, eram la ușa sălii ca să nu fugă, numai așa am putut s-o abordez și chiar și așa, era super-închisă.
Duminică, m-a căutat. Eu m-am întâlnit cu alte persoane, dar chiar și așa, a așteptat până la sfârșit. A venit să-mi ceară scuze, fiindcă m-a mințit. Mi-a spus că locuia cu părinții după aceea, că locuia singură; dar, de fapt, locuia cu o altă fată și avea o relație cu ea. A spus că-i era frică să vorbească cu mine, fiindcă știa că-i voi spune că ce făcea era greșit, iar ea nu vroia să renunțe la acest păcat.
Tânăra mi-a spus că a hotărât să nu mai facă aceste greșeli și că decizia ei nu s-a bazat pe ce a simțit, deoarece a văzut că acest sentiment a făcut-o să păcătuiască.
În această săptămână am văzut, deja, o diferență. Mă sună, nu mă mai ține la distanță, vrea să fie aproape de mine – ceva cu totul opus față de ce am văzut la ea.
A fost un exemplu clar pentru mine, că atunci când o persoană trăiește în lume, în păcat, fuge. Asta, deoarece nu vrea să renunțe, știe că greșește, dar vrea să simtă, să aibă „plăcerea” pe care acest păcat i-o oferă pe moment.
Giuliana Schapowal
Ep. Edir Macedo
Deixe o seu comentário