Ei nu s-au aplecat!
“Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!”, a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus. Dar noi avem această bogăție în niște vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparține lui Dumnezeu şi nu vine de la noi.”
2 Corinteni 4.6-8
Atunci, când văd sau aud persoane care odată s-au bucurat de beneficiile Credinței revelate și, din orice motiv mic sau chiar absurd, s-au crezut “nedreptățite” și, din cauza asta, s-au relaxat în credință, imediat îmi vine în minte disprețul pe care l-au avut cu comoara revelată de Duhul Credinței. Disprețuiesc sau nu dau multă ascultare față de ceea ce Atot Puternicul le-a împrumutat.
Îmi imaginez că dacă aceleași persoane ar trăi în zilele apostolice, când unii creștini erau torturați, neacceptând eliberarea lor, pentru a obține o învierea mult mai bună. Și alții au experimentat bătaie de joc și biciuieli, chiar până și închisori. Au fost loviți cu pietre, tăiați, ispitiți, omorâți cu sabia; au mers îmbrăcați de piei de oi și capre, neajutorați, mâhniți și batjocoriți (de care lumea nu era demnă), rătăciți prin deșert, munți, și prin peșterile și cavernele pământului (Evrei 11.35-38), ar fi rușinea Domnul Iisus pe Pământ.
Ei au fost probați și aprobați pentru că au menținut comoara credinței în interiorul lor. Ducea în corpul lor (vase de lut) Lumina cunoștinței Gloriei lui Dumnezeu (Credința).
“De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.”
Evrei 11.16
Într-adevăr, când creștinul nu este botezat cu Duhul Sfânt nu reușește să vadă Lumina Cunoștinței Gloriei lui Dumnezeu și nici să își dea seama de ceea ce duce în interiorul mizerabilului vas de lut al său. Ochii lui nu reușesc să vadă decât lumea lui murdară. Pe când, cei care plătesc prețul drept pentru mântuirea lor continua să treacă prin dificultăți în toate sensurile, asupriți în orice fel, dar nu zdrobiți, luați prin surprindere, dar nu disperați, persecutați, dar nu părăsiți, trântiți la pământ, dar nu distruși, purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna dați la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viața lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 2 Corinteni 4.8-11
Deixe o seu comentário