Făceam lucrurile cum voiam eu…

“Mult timp am trăit surd și orb în interiorul bisericii. Au fost 18 ani în care am făcut lucrurile cum am vrut eu, dar de când am început să mă uit spre Altar ca la un Izvor neoprit de viață Sfântă, atunci da, Dumnezeu a deschis ochii și urechile mele și am început să trăiesc cu adevărat prin credință. Acum da, pot afirma, cu siguranță, eu urmez pe Domnul Iisus Hristos.”

Acest comentariu al lui Marcelo Nascimento lăsat pe blog-ul meu arată situația majorității persoanelor din biserica de o formă generală. Drahme pierdute în interiorul Casei lui Dumnezeu. Sper ca, de vreo formă, Marcelo, mărturisirea ta să trezească credința lor pentru respect, teamă și grijă față de Altar.

Altarul este proprietate exclusivă a lui Dumnezeu. El L-a creat ca “Punct de Întâlnire și Punct de Ajutor” cu El. Orice Templu, oricât de mic de simplu și de umil ar fi, mereu va fi al Lui pentru a potoli setea celor însetați, foamea celor flămânzi și pentru a salva pe cei care se consideră pierduți.

Din Altar vine Duhul Sfânt pentru a ghida pe cei ce urmează pe Fiul Său Iisus Hristos sau pentru a-L prezenta celor pierduți ce sunt în căutarea Mântuirii.

Când cei suferinzi ascultă direcția care vine de pe Altar și insistă să o urmeze cum ei vor și la timpul lor, rămân ca o drahmă pierdută în Casa lui Dumnezeu. Ce se poate face pentru ele ce să nu fi făcut Duhul Sfânt?…

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *