Foame de ceea ce este drept
Supraviețuitorii din Anzi nu aveau voință și nici nu le plăcea carnea de om, dar erau cu foame, și când persoana este cu foame nu are limite: plătește cât trebuie să fie plătit, face ceea ce trebuie să facă.
Șaisprezece din cei 45 de pasageri ai avionului care a căzut în Anzi în anii ’70 doar au supraviețuit pentru că au mâncat care de om.
Domnul Iisus a zis:
“Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!”
Matei 5.6
Ceea ce caracterizează o persoană căreia îi este foame și sete de dreptate este ascultarea Vocii lui Dumnezeu, nu contează ce trebuie să fie făcut: fie că există voință sau nu; ia decizia care trebuie să fie luată; dacă trebuie să lase pe cineva în spate; dacă va pierde ceva; dacă nu îi va plăcea cuiva, în fine.
Cui îi este foame nu pierde timpul cu opinia altora pentru că foamea este individuală, asta înseamnă, nimeni nu mănâncă pentru mine și eu nu pot mânca pentru nimeni.
Există două personaje în Biblie care arată diferența între foame și religiozitate:
Tânărul bogat, în ciuda faptului că avea bani și că observa poruncile, știa că îi lipsea ceva, nimic nu era suficient pentru a-l sătura. Domnul Iisus știa exact care era problema și a trimis tânărul să sacrifice, dar, pentru că nu îi era foame, a plecat trist; el nu avea forță pentru a asculta. Religiosul știe ceea ce trebuie să facă, dar îi lipsește foamea, și aici intră sentimentul, emoția și scuzele.
Zacheu nu avea simpatia poporului. Era colector de impozite, era mic de statură și era hoț, dar foamea l-a făcut să urce într-un copac și după să coboare în grabă când a fost chemat de Domnul Iisus. Când există foame, nu există întârziere; foamea nu așteaptă și nu acceptă scuze. Nu a fost nevoie ca Domnul Iisus să arate sau să trimită, Zacheu știa ceea ce trebuia să facă și a făcut. A decis să se împace cu Dumnezeu, nu a așteptat să treacă mulțimile, nu a vrut timp pentru a se gândi bine, să consulte familia, nu! Lui îi era foame și a fost totul foarte rapid, căci Domnul Iisus a spus: ”Azi a intrat mântuirea în casa aceasta”. El s-a săturat cum niciodată înainte nu se întâmplase.
Când persoana este religioasă, nu are forță pentru a asculta și pentru a trăi în disciplina Împărăției Cerurilor, și în consecință, chiar cu intenții bune, singura siguranță pe care ea o are este că mereu îi lipsește ceva, și vinovații sunt peste tot.
Când o persoană este cu foame și sete de dreptate (Dumnezeu), era are forță pentru a acționa, pentru a lua decizii, să meargă pe propriile picioare și să lase ceea ce este greșit, precum păcatul, lucrurile și persoanele care le împiedică să se sature, să fie un izvor de viață prin botezul cu Duhul Sfânt.
A Colaborat: Episcopul Gonçalves
Deixe o seu comentário