Inteligența Credinței
“Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”
Matei 12:34-35
Ipocriții sunt pui de vipere. Așa consideră Domnul Iisus oamenii răi care spun lucruri bune: “Cum spuneți lucruri bune fiind răi?”
Gura exprimă din belșug ce este în inimă: dacă gura vorbește lucruri bune, înseamnă că inima este plină de lucruri bune; dar dacă gura spune lucruri rele, înseamnă că inima este plină de lucruri rele. Știind acest lucru, chiar dacă gura este a unui frate, dacă ea spune lucruri rele, inima lui este rea. Cine este înțelept, să fugă de acest frate. Aceasta este credința inteligentă.
Curiozitatea lui Adam și a Evei a dat naștere păcatului. Același lucru se întâmplă când creștinul este interesat să audă povestea unuia care a căzut. Se obișnuiește ca cel căzut în credință să fie interesat să ia cu el pe alții ca să cadă și ei. Acesta a fost duhul Satanei la Adam și Eva. Pentru că a fost exclus din prezența lui Dumnezeu, el vrea să ia un număr cât mai mare de oameni de credință ca să fie și ei excluși.
Din nefericire, același lucru este valabil și în privința celor care nu au avut realizări prin credință. Sunt invidioși pe cei care au credință și vor să-i aducă în aceeași situație.
Cine dă atenție celor răi, va fi și el rău. Când se cultivă credința inteligentă, nu se dă nici o atenție la cuvintele rele, nici nu există curiozitatea de a știi motivele lor.
Domnul Iisus Își încheie avertizarea spunând:
“Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.”-
Matei 12:36-37
Deixe o seu comentário