Ispită și Păcat
“Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă.” Marcu 14.38
Mulți din cei are au căzut în ispită spun: carnea este neputincioasă… Ca și cum acest lucru ar justifica păcatul.
Într-adevăr, cuvintele Domnului în legătură cu asta are ca obiectiv să stimuleze omul să fie atent permanent pentru a nu cădea în ispită. Adică, să nu existe niciodată distragere de la credință pentru a nu lăsa ambientul ei. Pentru că în momentul în care cineva iasă din ambientul credinței, imediat intră în ambientul îndoielii și, în consecință, a ispitei. De aceea, trebuie veghere și rugăciune pentru a nu intra în clima de ispită.
Alegerea persoanelor care le fac companie contează mult în acest aspect. Alții au căzut în ispită și au dat vina pe terți. A fost atitudinea lui Adam înaintea lui Dumnezeu, când a dat vina pe Eva pentru căderea lui (Geneza 3.12).
Acum, nimeni nu trebuie să își justifice păcatul dând vina pe terți, nici chiar pe diavol.
Pentru că asta nu va elibera persoana de moartea eternă.
“Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit.” Iacov 1.14
Din acest motiv, fiecare este responsabil înaintea Celui PreaÎnalt pentru propriile greșeli. La Judecata Finală, fiecare va fi judecat individual de acord cu faptele sale.
Argumentul slăbiciunii nu justifică păcatul pentru că Dumnezeu nu permite o ispită mai mare decât capacitatea de a rezista (1 Corinteni 10.13).
Păcatul dă naștere îndoielii.
Îndoiala blochează credința.
Și fără credință este imposibil ca cineva să fie pe placul lui Dumnezeu.
Din acest motiv este că păcatul omoară.
Nu întotdeauna dintr-o singură dată! În majoritatea cazurilor, puțin câte puțin…
Deixe o seu comentário