Plângere cu amărăciune
Un judecător doar poate judeca cu dreptate cauza cuiva dacă cunoaște profund tot procesul și detaliile întâmplărilor.
Când este vorba de un judecător uman, el strânge informațiile date de martori și atunci dă sentința. În acest caz, există posibilitatea unei decizii nedrepte, pentru că omul greșește și poate fi victima corupției altora. Dar, când este vorba de Dumnezeu, nu avem cum să primim o sentință nedreaptă, până la urmă, El cunoaște ceea ce este în interiorul nostru și al celorlalte persoane și tot ceea ce se întâmplă împrejurul nostru.
Dumnezeul Cel PreaÎnalt nu are nevoie de martori nici de evidențe pentru a judeca, cauza noastră, deja că El este Propriul Martor al tuturor lucrurilor care se întâmplă pe Pământ și Este cunoscător al tuturor lucrărilor noastre.
Dar există doar un singur lucru capabil să Îl facă să bată Ciocanul Său în favoarea noastră: manifestarea credinței noastre. Doar credința ne justifică înaintea lui Dumnezeu. Doar credința ne face să merităm ceva înaintea Lui. Doar prin credință AtotPuternicul DOMN AL DREPTĂȚII este capabil să răspundă la strigătul nostru.
“Şi azi plângerea mea este amară!”
Iov 23.2
Câte persoane creștine, fidele și sincere duc în interiorul lor o plângere veche, amară precum fierea și toxică precum rugina. Și așa cum rugina macină fierul, așa amărăciunea macină sufletul.
Cineva mi-a mărturisit: eu nu i-am cerut lui Dumnezeu să mă elibereze de această amărăciune pentru că îmi era frică să nu primesc răspuns și la sfârșit, să fie credința mea în El dezamăgită….
Pare că Iov gândea la fel, când a mărturisit că mâna lui în ciuda geamătului, îl apăsa. Doar cine trăiește în asemenea amărăciuni îl înțelege pe Iov.
Cine, în bună conștiință, nu a sufocat un strigăt în suflet?
Pe data de 17, vom convoca pe cei care au sufocat geamătul lor pentru a urca pe Altar, înaintea Tronului de Justiție.
Deixe o seu comentário