Episcopul Edir Macedo

Răspunsul la criticile legate de sacrificiu

Una dintre cele mai mari critici la adresa bisericii este învățătura despre sacrificiu- în special în această perioadă a Focului Sfânt, care are loc de două ori pe an. Acestea sunt cele mai comune fraze pe care le ascult:

1. Să dai ofrande și zeciuieli, nici o problemă, dar să înveți că azi Dumnezeu așteaptă de la noi sacrificiul bunurilor noastre înseamnă să abuzezi de membrii bisericii și să folosești Biblia pentru câștig financiar.
2. Este iresponsabil să constrângi creștinii să dea mari sume de bani, în special cei care abia reușesc să-și plătească propriile facturi.
3. Învățătura constantă despre sacrificiu timp de câteva săptămâni înainte de Focul Sfânt nu este altceva decât spălarea creierului.
4. Dacă biserica este atât de disperată după bani, trebuia să strângă fonduri pentru orice proiect în care ea are nevoie de susținere financiară și nu să exploreze Biblia ca să-i facă pe oameni să se simtă vinovați dacă nu dau.
5. Bisericile trebuiau să fie cunoscute pentru că dau celor săraci, nu pentru că iau de la ei.
6. Să înveți despre sacrificiul financiar pentru a primi în schimb răspunsuri la rugăciuni înseamnă să înveți despre lăcomie și să-l tratezi pe Dumnezeu ca un bancomat.

Vom vorbi despre fiecare:

1. Să înveți că azi Dumnezeu așteaptă de la noi sacrificiul bunurilor noastre înseamnă să abuzezi de membrii bisericii și să folosești Biblia pentru câștig financiar – În faptele Apostolilor 4, membrii bisericii primitive vindeau ce aveau-pământuri, bunuri – și le puneau la picioarele apostolilor de dragul răspândirii Evangheliei. Nimănui nu-i lipsea nimic pentru că, potrivit cu ceea ce ei dădeau, Dumnezeu purta de grijă tuturor. Sună radical, dar nu există nimic contrar bibliei despre ofrandele sacrificiale. Este peste tot, de la văduva din Sarepta din Vechiul Testament până la văduva cu cele două monede din Noul Testament, în poruncile lui Iisus pentru tânărul bogat, căruia i-a cerut să vândă tot ce deținea și să-L urmeze, și chiar sacrificiul lui Iisus pe cruce care a fost precedat de sacrificiul lui Isaac făcut de Avraam cu sute de ani înainte. Biblia este “impregnată” de sacrificii.
2. Este iresponsabil să constrângi creștinii să dea mari sume de bani – Să provoci oamenii să trăiască prin credință este esența Evangheliei. Dacă cineva dă în firea pământească, din vină, ca să arate ceva sau din obligație, credința nu funcționează și el a aruncat practic șansa de a fi binecuvântat. Dar noi avem documentații a zeci de mii de oameni care erau săraci, bolnavi și fără speranță și acum pot să mărturisească că puterea lui Dumnezeu i-a ridicat din sărăcie, din boală și de unde nu mai aveau speranță la o viață din belșug, pentru că au avut curaj să sacrifice nu doar bani, ci viețile lor din devotament față de El. Acești oameni nu au pierdut nimic, ci au câștigat foarte mult!
3. Învățătura constantă despre sacrificiu timp de câteva săptămâni înainte de Focul Sfânt înseamnă spălarea creierului – Sacrificiul este simplu de înțeles, mai greu este ca cei care aud să accepte. Există o opunere demonică de care nu scapă nici un om, nu contează cât este de spiritual. La fel s-a întâmplat de multe ori când Dumnezeu mă provoca să sacrific un lucru pe care îl valorizam foarte mult, diavolul era mereu acolo ca să mă atace emoțional și să-mi ofere scuze ca să nu merg înainte cu sacrificiul. Motivul este că atunci când sacrificiul este făcut în credință, este o formă a unei lupte spirituale intense. Învățăturile repetate sunt obositoare, admit, dacă un preot nu este bine antrenat sau nu permite ca Duhul Sfânt să vorbească prin el. Dar conceptul de sacrificiu este atât de puternic, că e nevoie să fie dezvoltat și explicat pentru ca cei care ascultă să poată lua decizii raționale și conștiente pe cont propriu.
4. Dacă biserica este atât de disperată după bani, trebuia să strângă fonduri pentru orice proiect care trebuie să fie plătit- Focul Sfânt nu este disperarea bisericii ca să strângă bani. Este o perioadă în care adevăruri spirituale profunde sunt transmise cu deplină cunoștință de cauză că ele pot fi cu ușurință înțelese prost și biserica poate să fie acuzată de toate afirmațiile de mai sus. La fel cum a spus Petru înaintea Tribunalului Israelului: “Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29)
5. Bisericile trebuiau să fie cunoscute pentru că dau celor săraci, nu pentru că iau de la ei- Poate că ai auzit spunându-se: “Dă unui om un pește și îl vei hrăni o zi; învață-l pe om să pescuiască și îl vei hrăni toată viața. “Să înveți oamenii să se încreadă în Dumnezeu prin sacrificiu, în principiu înseamnă să le încredințezi o formă a credinței ca ele să nu aibă nevoie de caritate sau de ajutorul celorlalți ca să depășească problemele, ci să poată experimenta singuri puterea supranaturală a lui Dumnezeu doar prin sacrificiu. Biserica noastră are multe proiecte sociale care îi ajută pe cei fără adăpost, pe cei arestați, pe cei care au suferit abuzuri și pe cei care nu au avut acces la educație – dar nimic nu transformă viața așa cum o face puterea sacrificiului.
6. Să înveți despre sacrificiul financiar pentru a primi în schimb răspunsuri la rugăciuni înseamnă să înveți despre lăcomie și să-l tratezi pe Dumnezeu ca un bancomat- Iisus a învățat: “Dați și vi se va da” și “căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura. “Sacrificiile și ofrandele aduse în vechiul Templu erau făcute din motive specifice și uneori Dumnezeu cerea sacrificii specifice înainte de a da victorii. Noi ar fi trebuit să dăm cu bucuria de a da și tot ce nu este dat în mod liber cu iubire, nu este un adevărat sacrificiu. Chiar așa, Dumnezeu ne tratează ca pe niște copii care au nevoie de încurajare ca să facă ce este corect, un lucru asemănător cu modul în care ne învățăm copiii lecții bune prin recompensă. Să sacrificăm și să facem cereri pentru ca viețile noastre să fie transformate este un concept perfect Biblic și ne învață cu smerenie să-L privim pe Dumnezeu ca pe Tatăl nostru.

“Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi.” 

– 2 Corinteni 8:1-4