Singura direcție în care ar trebui să privim
”Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.24Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.25După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om.”
Marcu 8:23-25
Cum să primești ceva din cer, ținându-ți ochii pe pământ?
A privi cerul înseamnă a trăi credința, a crede în supranatural!
Cum ar putea acest om orb să-și restabilească viziunea, privind în direcția oamenilor?
Există mulți care „cred” în Dumnezeu, dar ei sunt în permanență dependenți de ceilalți.
Este imposibil ca viața să fie restaurată așteptând ceva din partea ființei umane.
Omul poate chiar să încerce, să ajute, să se îmbunătățească, dar numai cerul restabilește o viață completă.
Mai ales că, tot ce primește omul este dat din cer.
Deci în direcția lui ar trebui să ne uităm mereu!
”Un om nu poate primi nimic decât dacă îi este dat din cer.”
Ioan 3:27
Domnul Iisus l-a făcut pe orb să privească în sus și nu spre oameni, așa cum fusese la început.
Nu există nicio umbră de îndoială: dacă viața ta nu a fost încă restaurată, este pentru că te uiți într-o direcție greșită.
Când privim în sus, spre Cel Preaînalt, toate lucrurile imposibile devin posibile.
Numai atunci va exista restaurarea completă a vieții!
Nu uita niciodată:
Dacă mâna omului este deschisă, chiar și așa, este limitată, dar cerul este nelimitat!
Dacă este închisă, nu te îngrijora, deoarece cerul va fi întotdeauna deschis!
Ridică-ți ochii!
Uită-te în sus, întotdeauna în credință!
Deixe o seu comentário