Smerit pentru Glorie
Bolnavul este umilit de condiția sa bolnavă;
Cel fălit este umilit de situația sa de mizerie;
Părinții sunt umiliți de comportamentul greșit al copiilor;
Copiii sunt umiliți de conduita greșită a părinților;
Între timp ce orgoliul promovează necinstea, smerenia merge înaintea cinstei.
Dar, nici așa orgoliul iasă din modă. De la primii locuitori ai pământului, orgoliul este prezent.
Încrezuții sunt cei care se fac cel mai mult de rușine.
Nimeni nu este vreun lucru în această lume.
Creatură umană doar poate să se considere ceva dacă, și doar dacă, cunoaște pe Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos.
De aceea este necesar ca persoana să se smerească sau să fie umilită.
Cunoașterea Domnului este unicul lucru care justifica gloria umană.
Restul este rest și cu timpul dispare.
Nu este inteligent să se meargă pe drumul orgoliului, vanității și al aroganței, pentru că sfârșitul este amărăciunea.
Să se învețe această lecție este o enormă provocare, care din cauza naturii omenești, fiecare trebuie să o învețe singur.
Singura formă a omului de a recunoaște că nu este nimic este când se află în strâmtorări.
Fie în strâmtorare în viața sentimentală, cu sănătatea slabă, în familie sau viața economică.
În acest caz, toți ajung repede în fundul găurii al umilinței și rușinii.
Fiind așa, nu există altă alternativă decât să se smerească.
În ciudă a ceea ce omul gândește, Dumnezeu nu este responsabil pentru aventurile noastre. Ci, noi înșine culegem roadele de la ceea ce am plantat. Culegem azi ceea ce am plantat ieri; vom culege mâine ceea ce plantăm azi.
Aventurile noastre sunt create de noi înșine.
Este adevărat că EL a permis ca noi să ajungem în fundul găurii. Gaură individuală.
Și că mila Divină a lăsat natura noastră omenească să ne învețe drumul smereniei, deja că, din cauza orgoliului, nu ascultăm de Cuvântul Său.
Umilința suferințelor conduce sufletul la smerenie și, în consecință, la cinste. Asta dacă apelăm la Creator.
Un fericit al acestei lecții a recunoscut suferința ca ușă de intrare pentru Mântuire și a mărturisit:
“E bine că m-ai smerit,pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.” Psalmii 119.71
“Aşa vorbeşte Domnul: Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui,cel tare să nu se laude cu tăria lui,iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui, ci, cel ce se laudă să se laudecă Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurareşi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ,fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.”
Ieremia 9.23-4
Deixe o seu comentário