Trezirea credinței

Orice ființă vie, oricât de puternică și de inteligentă ar fi, este incapabilă de a lua vreo decizie când doarme. De aceeași formă, orice mașinărie, oricât de potentă ar fi, nu poate să realizeze nici o operație dacă este deconectată.

Când ființele vii și mașinăriile sunt în repaus, înseamnă că funcțiile lor nu pot fi exercitate în acel moment, oricât de naturale sau de  simple pot fi. Somnolența sau lipsa de energie îi lasă fragili, vulnerabili, inoperanți sau inutili.

Așa de asemenea este credința, când este adormită. Nu este de folos pentru nimic, și nu face nici o diferență dacă există sau nu. La ce este de folos o forță dacă nu este folosită? Sau ceva ce nu exercită funcția care ar trebui să o exercite? La ce este de folos să se dețină lucruri, dacă nu se face nimic cu ceea ce se deține?

Pentru a ne stimula în a exercita credința – știind că, exercitând credința, obținem tot ceea ce dorim și avem nevoie – Dumnezeu a lăsat în Cuvântul Său ceea ce este necesar pentru a o trezi. EL a lăsat direcția Sa, sub formă de porunci, sfaturi, îndrumări și promisiuni; uneltele necesare, precum rugăciunile, postul, zeciuielile, ofrandele și juruințele; și exemplele, faptele eroilor credinței și respectivele lor roade. Toate aceste lucruri sunt capabile de a scutura credința noastră, pentru că cere de la noi o practică și ne îndeamnă să facem ceva în legătură cu ceea ce a fost propus și învățat.

Credința trebuie să fie trezită pentru a realiza ceea ce pentru care a fost creată, așa cum ființele vii trebuie să fie trezite pentru a exercita potențialul lor, precum și mașinăriile trebuie să fie conectate pentru a realiza operațiuni. Nu este cu cuvinte și cu conștiința de ceea ce trebuie să facem că punem credința în funcțiune, ci cu atitudini. Dacă tu nu iei atitudini, credința ta este adormită, și nu vă este de folos la nimic, pentru că nu vă va aduce nimic. Cea mai mare caracteristică a somnolenței este pasivitatea, și cel mai mare semn că ceva este treaz este acțiunea.

Cine știe, poate dvs reclamați cu Dumnezeu că EL nu v-a dat asta sau cealaltă, pe când, cu adevărat, EL deja v-a dat toate condițiile necesare pentru a cuceri ceea ce doriți – și aceste condiții sunt în credința dvs. Chestiunea nu este ceea ce Dumnezeu nu vi-a dat, chestiunea este ceea ce dvs ați făcut cu ceea ce EL deja v-a dat? Ce ați făcut cu credința dvs? Credința este un dar de la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, dar suntem noi cei ce alegem dacă vom folosi bine acest cadou sau îl vom lăsa la o parte umplându-se de praf.

Atâta timp cât credința dvs este adormită, victoria dvs de asemenea va fi într-un somn profund. Dar trezirea credinței este trezirea vieții pe care doriți să o trăiți.

Episcopul Edir Macedo

 

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *