Viziunea lui Avraam

O analiză rapidă a relației lui Avraam cu Dumnezeu și vom avea elemente necesare ale secretului succesului credinței sale.

Viața lui Avraam nu a fost doar de cuceriri precum mulți se gândesc. A fost ales de Dumnezeu pentru a ocupa poziția cea mai relevantă a ființei umane: să fie propria binecuvântare. În fața acestui lucru, celelalte cuceriri ale sale, plus binecuvântata bătrânețe la sfârșitul celor 175 de ani, sunt irelevante.

El chiar a fost propria binecuvântare, ceea ce nu înseamnă că a fost ferit de încercări. Acestea au fost și sunt Facultatea în formarea credinței. Lipsa acestei formări a făcut majoritatea creștinilor să naufragieze în credință.

Avraam a fost propria binecuvântare, totuși, a trebuit să plătească prețul pentru asta. A învățat să trăiască prin credință în deșerturi. Cu fiecare încercare trebuia să persevereze și cu fiecare perseverență câștiga o experiență; și cu fiecare experiență o nouă speranță.

Avraam a învățat că pentru a fi propria binecuvântare și pentru a depinde de credință, el trebuia să sacrifice. Era obișnuit să sacrifice; viața sa întreagă era sacrificiu. Și limita sacrificiului lui a fost fiul său. Durerea era imensă, dar nu insuportabilă datorită obișnuinței credinței sale sacrificiale.

Nu ar fi credința-sacrificiu exigența Domnul Iisus pentru urmașii Săi?

”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Matei 16.24

Și nu ar fi lipsa acestui lucru ce a dus pe majoritatea evanghelicilor în infern?

Ceea ce mă admiră cel mai mult în viața lui Avraam a fost faptul că el era propriul sacrificiu, chiar fiind propria binecuvântare!
Nu există altă cale!

Cine dorește într-adevăr să trăiască prin credință trebuie să se pregătească să trăiască în sacrificiu. A trăi din credință în credință înseamnă din sacrificiu în sacrificiu.

În toți cei 56 de ani ai mei de viață cu Domnul pot să mărturisesc: niciodată nu am cucerit o binecuvântare pe baza facilității. Mântuirea mea, căsnicia mea, copiii mei, cuceririle personale, în fine, totul a avut participarea efectivă a sacrificiului. Nu că mi-ar place, nu! Eu am sacrificat și continui să sacrific pentru că nu văd altă ieșire…

”Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut, căci l-am chemat când era numai el singur, l-ambinecuvântat şi înmulţit.” Isaia 51.1-2

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *