Zilele de dinaintea sacrificiului!
Avraam nu a ieșit din Haran sărbătorind, sau nebun pentru a înfrunta toate provocările ce îl așteptau până avea să ajungă la locul pe care Dumnezeu avea să i-l arate.
Zilele au fost de limitări, de atac. Imaginați-vă pe tatăl său zicând: ”Deja am pierdut un fiu, acum îl voi pierde pe celălalt.” El a învins totul, toate conflictele și a ascultat.
Zilele de dinaintea sacrificiului vicar al Domnului Iisus au fost de război. După cum vom vedea în Luca 21.41-44:
”Apoi, S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage…”
Sacrificiul separă persoana de celelalte. Este individual.
”Zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
Nu acceptați acuzația diavolului ce spune că sunteți slab din cauza conflictelor. În viața tuturor este acest război, important este să faceți voia lui Dumnezeu.
”Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.”
Îngerul nu a venit pentru a-L elibera de sacrificiu, ci pentru a-L încuraja, pentru a-L întări.
”A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.”
Zilele de dinaintea sacrificiului produc agonie, dar pentru că, consideră că nu este nevoie să fie trăite intens, multe persoane sunt conduse la frustrare și la înșelare.
Cine a primit revelația Altarului, înfruntă durerea sacrificiului și primește imaginea lui Dumnezeu, lăsând să mai trăiască durerea imaginii eșecului.
A colaborat: Episcopul Goncalves
Deixe o seu comentário