Viaţa şi moartea

Viaţa fiinţei umane are un scop divin. Omul, în mod instinctiv, Îl caută pe Dumnezeu şi până să descopere scopul divin, trăieşte cu un imens gol sufletesc.

Cuvântul viaţă provine din latinescul „vivitia” şi reprezintă totalitatea proceselor biologice, fizice, chimice şi mecanice care caracterizează organismele animale, vegetale şi umane şi le dă acestora, calitatea de a-şi putea îndeplini funcţiile şi de a fi vii. Viaţa este intervalul dintre luarea fiinţă a unui organism şi moartea acestuia.

Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, viaţa totuşi, reprezintă cu mult mai mult decât această simplă definiţie. Iisus Hristos a spus:

„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Ce înseamnă atunci, viaţa aceasta pe care Fiul lui Dumnezeu a venit să ne-o aducă şi belşugul ei? Asta înseamnă să ne desfătăm cu toate lucrurile pe care El ne dă dreptul să le avem, căci a fi creştini, înseamnă a fi copiii lui Dumnezeu şi implicit, moştenitori şi stăpânitori asupra tuturor lucrurilor de pe faţa pământului. Fiind creştini, Dumnezeu vrea să ocupăm locul pe care El ni l-a pregătit şi să avem o viaţă de adevăraţi fii ai lui Dumnezeu, arătând prin traiul nostru, gloria Sa.

Viaţa fiinţei umane are un scop divin. Omul, în mod instinctiv, Îl caută pe Dumnezeu şi până să descopere scopul divin, trăieşte cu un imens gol sufletesc.

Siguranţa, durerea sufletescă, bolile, suferinţa, sărăcia, eşecul, ura şi moartea sunt dovezi ale faptului că omul trăieşte departe de adevărata cale pe care ar fi trebuit să o urmeze.

Domnul Iisus a zis: „…Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) El nu este o cale ci El este Calea, este Singurul care s-a pus în locul nostru şi a rupt toate barierele care ne depărta de Dumnezeu şi ne spune să mergem acasă şi să avem viaţă din belşug, pentru că Tatăl ne doreşte cu toată dragostea asta.

Ceea ce a depins de El, deja a fost făcut. Bolile, suferinţele şi tot răul nu mai pot fi stăpâni peste vieţile noastre atâta timp cât noi am avut o întâlnire cu El şi ne asumăm poziţia de membrii ai familiei lui Dumnezeu.

Clar că Dumnezeu vrea ca fii lui să fie binecuvântaţi din belşug. Nu doar prin cuvântul lui hristos care ne spune că El vrea să ne dea viaţă şi viaţă din belşug, dar şi prin aceea promisiune care a fost făcută prin care Dumnezeu ne spune că avem pregătit pentru noi, un oraş care este făcut din metale scumpe şi pietre preţioase în care deasemenea avem apă şi alimente din belşug. Cei salvaţi vor trăi acolo având sănătate totală, vor fi în prezenţa lui Dumnezeu şi nu vor mai cunoaşte nici tristeţea şi nici moartea:

În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 22:2-5)

Toate bogăţiile acestei lumi, au fost creeate de Tatăl nostru: aurul, argintul, petrolul, mineralele, pietrele preţioase, câmpurile,…totul. Tot a fost creeat de El care este stăpânul tuturor. Noi suntem, doar administratori temporari ai bogăţiilor Terrei.

Haideţi să luăm un exemplu foarte simplu: Când terminăm de plătit ratele la un imobil, ne gândim că deja acesta ne aparţine, însă, luând actul în mână, uităm un lucru. Faptul că acel imobil, ne aparţine doar atâta timp cât noi suntem în viaţă.

După moarte, nu mai suntem proprietarii a nimic de pe acest pământ. Bineînţeles că moştenitorii noştrii se vor folosi de ceea ce le lăsăm în urma noastră, dar şi stăpânirea lor va fi limitată temporar de moarte.
Concluzionăm astfel că noi nu avem nimic şi tot ceea ce folosim Îi aparţine Lui şi El, cu siguranţă, ne va împrumuta cu tot ceea ce ne va fi de trebuinţă în viaţa noastră.

„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa…” (Citiţi Matei 25:14-30)

Asta a făcut Hristos când a plecat din această lume. Şi atunci, de ce nu ne asumăm responsabilităţile pe care El ni le-a încredinţat?

Viaţa din belşug pe care Dumnezeu cu marea lui iubire, ne-o garantează datorită Fiului Său Iisus Hristos, include toate binecuvântările provizorii de care avem nevoie sau pe care le dorim.
Imediat după ce facem un pas spre El, El aleargă spre noi având în mâinile Sale tot ceea ce El a pregătit pentru noi şi anume, dreptul de a avea din plin binecuvântări în toate aspectele vieţii noastre şi tot ceea ce ne face fericiţi.
Ioan, care era cel mai iubit dintre apostoli, ştia cel mai bine că voinţa lui Dumnezeu era aceea de a-i binecuvânta pe toţi aceia care cred în Domnul Iisus:

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 1:2)

Dumnezeu vrea ca tu, dragă studiant al Sfintelor Scripturi să prosperi în toate aspectele: fizic, sufleteşte şi spiritual.

Dă-i un răspuns lui cazaciuc anamaria cristina Anulează răspunsul

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *

4 comentários

bianca Răspunde 16 februarie 2011 la 11:29

buna ziua, as avea si eu o intrebare am niste probleme si mia spus matusa mea ca dumneavoastra ati putea sa imi dati un sfat eu am probleme cu familia cu prietenul pe mine simt ca nu ma iubeste nimenii de cand a murit bunicul meu el ma iubea enorm de mult parintii mei au divortat cand am avut eu 14 anii eu am ramas cu tata pentru ca eram mai apropiata de tata dar stitii cum e si mama e mama mergeam si pe la ea de cand au divortat parintii mei eu stau cu bunica tata si prietenul meu relatia mea cu prietenul a fost una foarte stransa la inceput acum au inceput certuriile scandaluriile tata bea foarte foarte mult bunica mea este bolnava cu inima am avut multe probleme cu ea a fost in spital si eu eram singura care mergeam si aveam grija de ea pentru ca tata era zi de zi beat prietenul era la munca sau nu vroia sa vina cu mine iar pe mama nu o chemam pentru ca ea de la un timp nu mai vrea sa vorbeasca cu mine ea nu vrea sa inteleaga ca eu il iubesc pe el avem deja 4 anii impreuna dar mama nu vrea sa ne dea o sansa sa vada ca noi ne iubim ca suntem unul pentru celalalt acum in momentul de fata am avut o grama de probleme cu prietenul meu eu recunosc ca sunt foarte geloasa mie teama sa nu il pierd mie teama ca am sa imi pierd mintiile tin foarte mult la el si iam spus asta de multe orii dar el nu ma crede imi spune ca eu nu merit sa fiu iubita ca mai bine ar fi sa ne despartim multtii imi spun sa nu cad intro depresie si sa fac doamne ferii ceva dar simt asa cand zice el ca pleaca eu ii spun pleaca nu ai de cat dar cand il vad plecand imi pierd puterile si incep din ce in ce mai tare sa plang nu vreau pe nimenii langa mine imi vine asa sa spun tot timpul ca mai bine miar fi langa bunicul meu ca doar el ma iubea cu mama mea nu am mai vorbit din 12 decembrie am mai sunato asa dar tot imi spunea astazi nu sunt acasa maine la fel eu am vrut sa ma apropii de ea dar daca ea nu vrea eu nu pot sa ma apropii de ea asa imi spune sa sterg numarul ei de telefon sa nu o mai sun pentru ca sunt cu baiatul acesta sincer nu stiu ce sa mai fac unii imi spun sa merg la biserica sa vorbesc cu un parinte am sa merg si la biserica dar am sa incep sa plang asa sunt eu de felul meu nu stiu ce sa mai fac de asta v-am cerut ajutorul dumneavoastra va rog frumos daca putetii sa ma ajutatii si pe mine va rog din tot sufletul meu multumesc nu stiu va rog frumos spunetimi ce as putea sa fac eu am impresia ca el nu ma mai iubeste simt ca relatia noastra nu mai merge asa bine nu stiu de ce dar tin foarte mult la el iubirea asta ce io port ma orbit am vorbit si cu mama lui dar nici ea nu stie dc sa schimbat el asa de mult are 23 de anii si nici acum nu stie eu sunt un copil pot sa spun ca am 17 anii nu am varsta lui el imi spune sa am eu munte dar el nu are nici cat am eu iam spus ca doamne daca eu nu as mai fi ce bine tiar fi tie si atunci a spus tu te omorii si mie nu o sa imi para rau pentru ca ai fost o proasta va rog din toata inima mea datimi va rog un sfat multii imi spun ca sa il las ca nu e pentru mine am incercat sa il las dar nu pot sincer mi se rupe inima in mine cand pleaca dragostea asta ma orbeste pe zi ce trece tot mai tare il iubesc prea mult cu tata nu pot vorbii ca nu imi poate da un sfat cu mama la fel ma respinge cand vine vorba de el spunetimi ce pot sa fac nu vreau sa ajung doamne ferii sa ma gaseasca moarta in casa pe jos pentru ca simt cum numai pe el il vad in fata mea tin prea mult la el

cazaciuc anamaria cristina Răspunde 17 februarie 2011 la 7:04

Uraresc emisiunea dv. de o saptamana si as dori si eu sa ma bagati in cartea de rugaciuni.Problema mea este ca:nu ma inteleg cu parinti,am ghinione,nu am servici,daca am un ban nu sta la mnde nici un mod si cerd ca sunt blestemsta.Va multumesc!

butuza Răspunde 17 februarie 2011 la 10:12

Buna ziua,ma numesc Butuza Ana,sunt din Cavnic,jud.Maramures.In primul rand as dori sa stiu ce religie sunteti,pentru ca eu sunt ortodoxa.Si ,sa dori sa imi puteti spune cum pot lua legatura cu dumneavoastra,daca se tin slujbe in jufetul nostru.Nu ma pot deplasa in alta parte din motive financiare.Va multumesc.Va las si nr meu de telefon 0751780755

balasoiu stefan Răspunde 20 februarie 2011 la 10:33

Nu am participat la slujba domnului episcop Julio Freitas dar citind poruncile pe care le-a rostit la slujbă, acestea m-au facut să am credinţa si mai mare în Dumnezeu si voi avea credinţă la fiecare pas pentru că Dumnezeu există. Doamne ajută! Amin!