“Nu aveam bucurie pentru a oferi familiei mele”

De ani de zile Manuela suferea cu depresie, complex de inferioritate și sindromul de panică.

Am fost mereu o persoană tristă. La vârsta de 16 ani am devenit mamă pentru prima dată, după trei ani am fost din noi, dar tristețea creștea pe zi ce trecea, chiar având soț și copii. Nu aveam bucurie pentru a oferi familiei mele. Era foarte nervoasă și explozivă, pentru tot și pentru nimic, spărgeam lucrurile din casă și aveam crize de plâns.”
Tristețea Manuelei doar creștea, și asta a făcut-o să se închidă în casă: ”Am început să merg puțin pe stradă, mereu ascunsă. Era complexată, nu reușeam nici măcar să mă privesc în oglindă, mă consideram urâtă și inferioară tuturor.”
VIAȚA ÎN FAMILIE. ”Când ajungea perioada sărbătorilor, eu mă umpleam de entuziasm, dar după, când ajungeam în acel loc, nu voiam să stau cu familia.Spuneam că am dureri de cap și stăteam tot timpul în pat. Nu aveam plăcere în a sta cu familia mea, și era o persoană rea cu copiii mei.”

COȘMARURI ȘI DORINȚE DE SINUCIDERE

“Când mergeam la culcare, începeau coșmarurile. Mă simțeam paralizată, nu reușeam să mă mișc, nici să țip pentru a cere ajutor soțului meu. După începeam să plâng și voința era de a muri. Credeam că cel mai bun lucru care se putea întâmpla era să mor.”

TRANSFORMARE

“Sora mea mi-a adus un trandafir, și m-a invitat să merg la Locașul Duhului Sfânt. Am acceptat invitația și am mers. În aceea zi am simțit o diferență, m-am întors acasă mai puțin stresată și nervoasă. Am continuat să merg și, zi după zi, viața mea a început să se schimbe. Am devenit o nouă persoană, am fost eliberată de depresie și nu am mai fost rea față de copiii mei. Astăzi îmi iubesc copiii, nepoții, îmi place să fiu înconjurată de persoane, am liniște și iubire pentru a oferi. Viața mea a fost transformată din interior în exterior”, finalizează fericită.