Unde este sinceritatea?
În loc să spunem: „Nu ştiu de ce viaţa mea nu se schimbă…” puteam fi sinceri şi să spunem: „Eu sunt un necredincios şi un neascultător şi din această cauză viaţa mea nu se schimbă!”
În loc să zicem: „Cel mai mare defect al meu este acela de a fi un perfecţionist, un meticulos, un om care vrea să faă totul cum trebuie…” mai bine am spune adevărul şi am zice: „Eu sunt enervant, egoist, invidios, am un temperament prost, sunt o persoană care nu este demnă de încredere şi sunt orgolios”
De ce să pierdem timpul zicând: „Nu ştiu de ce mă îngraş. Aproape că nici nu mănânc.” ? Mai degrabă am spune adevărul: „Eu mănânc mult din ceea ce nu ar fi trebuit să mănânc şi urăsc mişcarea. Sunt leneş şi din această cauză mă îngraş!”
De ce să ne luăm după orbire şi să spunem: „Soţul meu (soţia mea) mă trădează, mă umileşte şi mă răneşte, dar are o inimă bună.”?
Până şi orbul poate vedea care este realitatea. Recunoaşte: „M-am căsătorit cu cine nu trebuia. Inima mi-a spus să o fac şi acum trebuie să o dau la un fel ca să schimb această situaţie.”
Şi cel mai grav clişeu este următorul: „Nu ştiu de ce sufăr atât de mult. Sunt o persoană bună, nu am făcut rău nimănui.”
Cât timp umanitatea nu recunoaşte ceea ce este cu adevărat; cât timp se ascunde în spatele unor scuze nefondate şi deşarte, nedorind să recunoască faptul că arma diavolului este chiar înauntrul nostru şi că niciodată nu am cunoscut adevărul. Astfel, niciodată nu vom fi cu adevărat liberi.
Am vorbit acum despre gerşelile mărunte pentru a nu intra în detalii privitoare la gigantica ipocrizie care ne condamnă. Să fim sinceri. Care este rana cea mai expusă de pe corpul unui lepros?
Deixe o seu comentário