Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 1

1Și acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în Egipt; fiecare bărbat și casa lui au venit cu Iacob.
2Ruben, Simeon, Levi și Iuda,
3Isahar, Zabulon și Beniamin,
4Dan și Neftali, Gad și Așer.
5Și toate sufletele care au ieșit din coapsele lui Iacob au fost șaptezeci de suflete; căci Iosif era deja în Egipt.
6Și Iosif a murit și toți frații lui și toată generația aceea.
7Și copiii lui Israel au fost roditori și au crescut și s-au înmulțit și au devenit peste măsură de tari; și țara s-a umplut cu ei.
8Și s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif.
9Și a spus poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros și mai puternic decât noi;
10Haideți să ne purtăm înțelept cu ei, ca nu cumva să se înmulțească și să se întâmple ca, atunci când s-ar întâmpla vreun război, să se alăture și ei dușmanilor noștri și să lupte împotriva noastră și astfel să iasă din țară.
11De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu poverile lor. Și au construit pentru Faraon cetăți de provizii: Pitom și Raamses.
12Dar cu cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau mai mult. Și s-au mâhnit din cauza copiilor lui Israel.
13Și egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi servească;
14Și au amărât viețile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar și în cărămizi și în tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.
15Și împăratul Egiptului a vorbit moașelor evreice, dintre care numele uneia era Șifra și numele celeilalte era Pua;
16Și a spus: Când faceți serviciul de moașă femeilor evreice și le vedeți pe scaunele de naștere, dacă este un fiu, să îl ucideți; dar dacă este o fiică, să trăiască.
17Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și nu au făcut cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat băieții în viață.
18Și împăratul Egiptului a chemat moașele și le-a spus: De ce ați făcut acest lucru și ați lăsat băieții în viață?
19Și moașele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase și au născut înainte de a veni moașele la ele.
20De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moașele; și poporul s-a înmulțit și a devenit foarte tare.
21Și s-a întâmplat, din cauză că moașele s-au temut de Dumnezeu, că el le-a făcut case.
22Și Faraon a poruncit la tot poporul său, spunând: Fiecare fiu care se naște să îl aruncați în râu, dar pe fiecare fiică să o lăsați în viață.

LUCA 6

1Și s-a întâmplat în al doilea sabat după primul, că el trecea prin lanuri; și discipolii lui smulgeau spice, le frecau în mâini și mâncau.
2Și unii dintre farisei le-au spus: De ce faceți ce nu este legiuit să faceți în sabate?
3Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Nu ați citit deloc aceasta, ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el?
4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor ce erau cu el; ceea ce nu este legiuit decât numai preoților să mănânce?
5Și le-a spus: Fiul omului este Domn și al sabatului.
6Și s-a întâmplat și în alt sabat, că a intrat în sinagogă și îi învăța; și acolo era un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7Și scribii și fariseii îl pândeau, dacă va vindeca în sabat; ca să găsească o acuzație împotriva lui.
8Dar el le știa gândurile și a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te și stai în picioare în mijloc. Iar el s-a sculat și a stat în picioare.
9Atunci Isus le-a spus: Vă voi întreba ceva. Este legiuit în sabate a face bine, ori a face rău? A salva viața sau a o nimici?
10Și, uitându-se împrejur peste ei toți, a spus omului: Întinde-ți mâna. Iar el așa a făcut; și mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.
11Iar ei s-au umplut de nebunie; și au vorbit îndeaproape unii cu alții ce să îi facă lui Isus.
12Și s-a întâmplat în zilele acelea, că el s-a dus pe un munte să se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13Și când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe discipolii săi; și dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit și apostoli;
14Pe Simon (pe care l-a numit și Petru) și pe Andrei, fratele lui; pe Iacov și pe Ioan, pe Filip și pe Bartolomeu;
15Pe Matei și pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, și pe Simon, numit Zelotes,
16Pe Iuda, fratele lui Iacov; și pe Iuda Iscariot, care era și trădătorul.
17Și el a coborât cu ei și a stat în picioare în câmp și mulțimea discipolilor lui și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe lângă țărmul Tirului și al Sidonului, care au venit să îl audă și să fie vindecați de bolile lor,
18Și cei chinuiți de duhuri necurate și erau vindecați.
19Și toată mulțimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieșea o putere și îi vindeca pe toți.
20Și el și-a ridicat ochii spre discipolii săi și a spus: Binecuvântați sunteți voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.
21Binecuvântați sunteți voi, care flămânziți acum, pentru că veți fi săturați. Binecuvântați sunteți voi, care plângeți acum, pentru că veți râde.
22Binecuvântați sunteți voi, când oamenii vă vor urî și când vă vor exclude și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului.
23Bucurați-vă în acea zi și săltați de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa au făcut părinții lor cu profeții.
24Dar vai vouă, care sunteți bogați! Pentru că v-ați primit mângâierea.
25Vai vouă, care sunteți sătui! Pentru că veți flămânzi. Vai vouă, care râdeți acum! Pentru că veți jeli și veți plânge.
26Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă astfel au făcut părinții lor cu profeții falși.
27Dar vă spun vouă care ascultați: Iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc,
28Binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei care vă folosesc cu dispreț.
29Și celui ce te bate peste obraz, oferă-i și pe celălalt; și celui ce îți ia haina nu îi opri nici cămașa.
30Și dă fiecăruia ce îți cere, și de la cel ce îți ia bunurile tale nu cere înapoi.
31Și cum doriți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel.
32Și, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc.
33Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii fac la fel.
34Și dacă dați cu împrumut acelora de la care sperați să primiți înapoi, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi cât au dat.
35Totuși, iubiți pe dușmanii voștri și faceți bine și împrumutați fără să sperați nimic înapoi; și răsplata voastră va fi mare și veți fi copiii Celui Preaînalt; fiindcă el este bun cu cei nemulțumitori și cu cei răi.
36De aceea fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.
37Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați; iertați și veți fi iertați;
38Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată și scuturată și vărsându-se pe deasupra oamenii vă vor turna în sân. Căci cu aceeași măsură cu care măsurați, vi se va măsura înapoi.
39Și le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40Discipolul nu este mai presus de învățătorul lui; dar fiecare discipol desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41Și de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi?
42Sau cum poți spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău, pe când, tu însuți nu vezi bârna care este în propriul tău ochi? Fățarnicule, scoate întâi bârna din propriul tău ochi și atunci vei vedea clar să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău.
43Fiindcă un pom bun nu face rod stricat; niciun pom stricat nu face rod bun.
44Fiindcă fiecare pom este cunoscut după rodul lui. Fiindcă nu se strâng smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăcini.
45Un om bun, din tezaurul bun al inimii lui, scoate ce este bun; și un om rău, din tezaurul rău al inimii lui scoate ce este rău; fiindcă din abundența inimii vorbește gura lui.
46Dar de ce mă chemați: Doamne, Doamne și nu faceți cele ce vă spun?
47Oricine vine la mine și aude cuvintele mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă;
48Este asemenea unui om care a zidit o casă și a săpat adânc și a așezat temelia pe o stâncă; și când a venit potopul, șuvoiul a bătut violent peste casa aceea și nu a putut să o clatine, pentru că a fost fondată pe stâncă.
49Dar cel ce aude și nu face, este asemenea unui om care, fără temelie, a zidit o casă pe pământ, împotriva căreia șuvoiul a bătut violent și imediat a căzut; și ruina acelei case a fost mare.

IOV 19

1Atunci Iov a răspuns și a zis:
2Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.