”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6
Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.
De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.
Urmează lecturile de astăzi:
EXODUL 33
1Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pleacă și urcă de aici, tu și poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului, la țara pe care am jurat-o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob, spunând: Seminței tale o voi da,
2(Și voi trimite un înger înaintea ta; și voi alunga pe canaanit, pe amorit, pe hitit și pe perizit, pe hivit și pe iebusit):
3La o țară în care curge lapte și miere, căci nu mă voi urca în mijlocul tău, pentru că tu ești un popor îndărătnic, ca nu cumva eu să te mistui pe cale.
4Și după ce poporul a auzit aceste vești rele, au jelit; și nimeni nu a pus pe el podoabele sale.
5Pentru că DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți un popor îndărătnic: dintr-odată mă voi urca în mijlocul tău și te voi mistui; de aceea acum scoate podoabele tale de pe tine, ca să știu ce să îți fac.
6Și copiii lui Israel și-au scos podoabele lor la muntele Horeb.
7Și Moise a luat tabernacolul și l-a ridicat în afara taberei, departe de tabără și l-a chemat Tabernacolul întâlnirii. Și s-a întâmplat că oricine căuta pe DOMNUL ieșea afară la tabernacolul întâlnirii, care era în afara taberei.
8Și s-a întâmplat, după ce Moise a ieșit afară la tabernacol, că tot poporul s-a sculat și fiecare bărbat a stat în picioare la ușa cortului său și s-au uitat după Moise, până ce a intrat în tabernacol.
9Și s-a întâmplat că, pe când Moise a intrat în tabernacol, coloana de nor a coborât și a stat la ușa tabernacolului și DOMNUL a vorbit cu Moise.
10Și tot poporul a văzut coloana de nor stând la ușa tabernacolului; și tot poporul s-a ridicat și s-a închinat, fiecare bărbat în ușa cortului său.
11Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un bărbat vorbește prietenului său. Și el s-a întors din nou în tabără; dar servitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu s-a depărtat de tabernacol.
12Și Moise a spus DOMNULUI: Vezi, îmi spui: Adu acest popor; și nu mă lași să știu pe cine vei trimite cu mine. Totuși ai spus: Te cunosc pe nume și de asemenea ai găsit har înaintea ochilor mei.
13Și acum, te rog, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, arată-mi acum calea ta, ca să te cunosc, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi; și ai în vedere că această națiune este poporul tău.
14Și a spus: Prezența mea va merge cu tine și îți voi da odihnă.
15Iar el i-a spus: Dacă prezența ta nu merge cu mine, nu ne urca de aici.
16Căci în ce va fi cunoscut aici că eu și poporul tău am găsit har înaintea ochilor tăi? Nu este în aceea că mergi cu noi? Astfel vom fi separați, eu și poporul tău, dintre toate popoarele care sunt pe fața pământului.
17Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Voi face și lucrul acesta pe care l-ai vorbit, pentru că ai găsit har înaintea ochilor mei și te cunosc pe nume.
18Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria ta.
19Iar el a spus: Voi face ca toată bunătatea mea să treacă pe dinaintea ta și voi vesti numele DOMNULUI înaintea ta; și voi avea har fața de cine voi avea har și voi arăta milă cui voi arăta milă.
20Și a mai spus: Nu poți vedea fața mea, căci niciun om nu mă va vedea și după aceea să trăiască.
21Și DOMNUL a spus: Iată, este un loc lângă mine și stai în picioare pe stâncă;
22Și se va întâmpla, în timp ce gloria mea trece pe lângă tine, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine;
23Și îmi voi retrage mâna și vei vedea părțile mele din spate, dar fața mea nu se va vedea.
IOAN 13
1Iar înainte de sărbătoarea paștelui, când Isus a știut că i-a sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2Și la sfârșitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze,
3Isus, știind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce,
4S-a ridicat de la cină și și-a pus deoparte hainele; și a luat un ștergar și s-a încins.
5Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele discipolilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne, tu să îmi speli picioarele?
7Isus a răspuns și i-a zis: Ce fac eu, tu nu știi acum; dar vei ști după acestea.
8Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele niciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine.
9Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
10Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să își spele decât picioarele, deoarece este în totul curat; și voi sunteți curați, dar nu toți.
11Fiindcă știa cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteți toți curați.
12Și după ce le-a spălat picioarele și și-a luat hainele, așezându-se din nou, le-a spus: Știți ce v-am făcut?
13Voi mă numiți Învățătorul și Domnul; și bine spuneți, fiindcă sunt.
14Așadar dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.
15Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceți așa cum și eu v-am făcut vouă.
16Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis.
17Dacă știți acestea, fericiți sunteți dacă le faceți.
18Nu vorbesc despre voi toți; eu îi știu pe cei pe care i-am ales, dar ca să se împlinească scriptura: Cel ce mănâncă pâine cu mine și-a ridicat călcâiul împotriva mea.
19De acum vă spun înainte să se întâmple, ca atunci când se va întâmpla, să credeți că eu sunt.
20Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce primește pe oricine trimit, pe mine mă primește; iar cel ce mă primește, îl primește pe cel ce m-a trimis.
21După ce a spus Isus acestea, a fost tulburat în duh și a adus mărturie și a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va trăda.
22Atunci discipolii se uitau unii la alții, nepricepând despre cine vorbește.
23Și era aplecat pe pieptul lui Isus unul dintre discipolii săi, pe care îl iubea Isus.
24De aceea Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine ar fi acela despre care vorbește.
25Iar acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a spus: Doamne, cine este?
26Isus a răspuns: Acela este, căruia îi voi da o bucățică, după ce am înmuiat-o. Și după ce a înmuiat bucățica, a dat-o lui Iuda Iscariot, al lui Simon.
27Și după bucățică, Satan a intrat în acela. Atunci Isus i-a spus: Ceea ce faci, fă repede.
28Dar niciunul dintre cei care ședeau la masă nu a știut pentru ce i-a spus aceasta.
29Fiindcă unii gândeau, deoarece Iuda avea punga, Isus îi spusese: Cumpără cele ce avem nevoie pentru sărbătoare, sau să dea ceva săracilor.
30Acela atunci, primind bucățica, imediat a ieșit; și era noapte.
31De aceea, după ce a ieșit Iuda, Isus a spus: Acum este Fiul omului glorificat și Dumnezeu este glorificat în el.
32Dacă Dumnezeu este glorificat în el, Dumnezeu îl va glorifica de asemenea pe el în el însuși și îndată îl va glorifica.
33Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și cum am spus iudeilor că: Unde mă duc eu voi nu puteți veni, tot așa vă spun acum.
34Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit; ca și voi să vă iubiți unii pe alții.
35Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei, dacă aveți dragoste unii pentru alții.
36Simon Petru i-a spus: Doamne, unde te duci? Isus i-a răspuns: Unde mă duc, nu mă poți urma acum; dar mai târziu mă vei urma.
37Petru i-a spus: Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru tine.
38Isus i-a răspuns: Îți vei da viața pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun: Nicidecum nu va cânta cocoșul, până când nu mă vei nega de trei ori.
PROVERBE 10
1Proverbele lui Solomon. Un fiu înțelept îl înveselește pe tată, dar un fiu prost este întristarea mamei sale.
2Tezaurele stricăciunii nu folosesc la nimic, dar dreptatea eliberează de la moarte.
3DOMNUL nu va permite ca sufletul celui drept să înfometeze, dar el leapădă averea celor stricați.
4Cel ce lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic îmbogățește.
5Cel ce adună în timpul verii este un fiu înțelept, dar cel ce doarme la seceriș este un fiu care aduce rușine.
6Binecuvântări sunt peste capul celui drept, dar violența umple gura celor stricați.
7Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor stricați va putrezi.
8Cel înțelept în inimă va primi porunci, dar nebunul trăncănitor va cădea.
9Cel ce umblă cu integritate umblă în siguranță, dar cel ce își pervertește căile va fi cunoscut.
10Cel ce clipește din ochi provoacă întristare, dar un nebun trăncănitor va cădea.
11Gura celui drept este fântână de viață, dar violența umple gura celui stricat.
12Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate păcatele.
13În buzele celui ce are înțelegere se găsește înțelepciune, dar o nuia este pentru spatele celui lipsit de înțelegere.
14Înțelepții strâng cunoaștere, dar gura celui nebun este aproape de nimicire.
15Averea bogatului este cetatea lui tare; nimicirea săracilor este sărăcia lor.
16Munca celui drept tinde la viață; rodul celui stricat la păcat.
17Cel ce ține instruirea este pe calea vieții, dar cel ce refuză mustrarea rătăcește.
18Cel ce ascunde ură cu buze mincinoase și rostește o calomnie, este un prost.
19În mulțimea cuvintelor nu lipsește păcatul, dar cel ce își înfrânează buzele este înțelept.
20Limba celor drepți este ca argint ales; inima celor stricați are puțină valoare.
21Buzele celui drept hrănesc pe mulți, dar cei nebuni mor din lipsă de înțelepciune.
22Binecuvântarea DOMNULUI îmbogățește și el nu adaugă nicio mâhnire cu ea.
23Pentru un prost, a face ticăloșie este ca un joc, dar un om al înțelegerii are înțelepciune.
24Teama celui stricat va veni peste el, dar dorința celor drepți va fi îndeplinită.
25Așa cum trece vârtejul de vânt, așa nu mai este cel stricat; dar cel drept este o fundație veșnică.
26Ca oțet pentru dinți și ca fum pentru ochi, așa este cel leneș pentru cei ce îl trimit.
27Teama de DOMNUL prelungește zilele, dar anii celor stricați vor fi scurtați.
28Speranța celor drepți va fi bucurie, dar așteptarea celor stricați va pieri.
29Calea DOMNULUI este putere pentru cel integru, dar nimicire este pentru lucrătorii nelegiuirii.
30Cel drept nu va fi niciodată clintit din loc, dar cei stricați nu vor locui pământul.
31Gura celui drept duce mai departe înțelepciune, dar limba perversă va fi tăiată.
32Buzele celui drept cunosc ceea ce este bine primit, dar gura celor stricați vorbește perversitate.
Leave A Comment