Mântuirea Sufletului
Chiar dacă credința ne oferă acces la vindecări miraculoase și extraordinare, în punctul de a confunda știința medicală, chiar așa, credința are o finalitate mult mai mare;
Chiar dacă credința ne oferă acces la bogățiile materiale, în punct de a face un cerșetor mai bogat ca regele său, chiar așa, aceasta nu este ținta credinței;
Chiar dacă credința ne oferă acces la realizarea celor mai imposibile visuri în această lume, chiar așa, ea nu poate fi considerată atât de mare cât obiectivul său mai măreț, pentru care ea a fost creată…
Ca și Autor și Consumator al Credinței, Domnul Iisus Hristos nu a creat-o ca unealtă a cuceririlor curoptibile din această lume. Ci înainte, cel mai extraordinar obiectiv al Credinței este pentru cucerirea celei mai mari și mai dificile dintre minuni; o putem numi Minunea minunilor: mântuirea sufletului.
Nu a fost deloc ușor pentru Domnul Iisus Hristos – Fiul Atot Puternicului, Creator al Cerului și al Pământului, să Se supună la toată jignirea, umilința, rușinea și durerea pentru a face posibilă mântuirea sufletului a celor ce cred în El cu adevărat.
Dar, așa cum El a coborât de pe Tronul de Glorie și S-a suspus rușinii Crucii, de asemenea cei care doresc mântuirea sufletului trebuie să participe de asemenea cu sacrificiul propriei vieți în această lume pentru a cuceri mântuirea lor.
Următorul text arată măreția Credinței ca Putere a lui Dumnezeu în noi pentru mântuirea noastră. Din acest motiv, în fiecare ea este încercată ca aurul în foc, deoarece fiind aprobată, să fie găsită în laudă, onoare, și glorie la arătarea Domnului Iisus Hristos.
”Care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu prin credință pentru salvarea pregătită să fie revelată în timpul de pe urmă. În aceasta vă bucurați mult, deși acum, pentru puțin timp, dacă este nevoie, sunteți întristați prin diverse ispitiri, Pentru ca încercarea credinței voastre, fiind mult mai prețioasă decât aurul care piere, deși este încercată cu foc, să fie găsită pentru laudă și onoare și glorie, la arătarea lui Isus Cristos, Pe care, nevăzându-l, îl iubiți; în care, deși acum nu îl vedeți, totuși crezând, vă bucurați cu veselie de nespus și plină de glorie, primind sfârșitul credinței voastre, salvarea sufletelor.” 1 Petru 1 5-9
Deixe o seu comentário