Episcopul Edir Macedo

Necaz Binecuvântat

Bucuria cuceririlor materiale a cauzat o adevărată senzaţie de bună-stare. Relaţia cu Dumnezeu pare să fie prezentă. Cel fidel se simte mai animat, mai stimulat în credinţă li chiar dispus să facă Lucrarea lui Dumnezeu.

Dar când apar semne de necazuri, bucuria face loc tristeţii, euforia se răceşte, iar credinţa este înlocuită de îndoieli şi văicăreli. Dispoziţia de a-L sluji pe Dumnezeu se stinge.

În aceste momente, mărturia credinţei lui va fi pusă la îndoială. Crucea şi lumea aşteaptă să vadă către ce i se va înclina credinţa (dacă şi-o va păstra sau nu). Aici se vede ce fel de credinţă are persoana.

Dumnezeu nu ne-a dat credinţă doar pentru succesul spiritual şi material, dar şi pentru presupusele insuccese ce le putem întâlni în viaţă. În lumea energiei supranaturale, totul conlucrează pentru bine. Atât câştigurile, cât şi pierderile.

La urma urmei, cine trăieşte în dependenţa Duhului Sfânt, deja a murit faţă de această lume. Luptele şi necazurile înfruntate pe Pământ fac parte din aprofundarea învăţăturii de a îţi trăi viaţa prin credinţă.

Solomon este un mare exemplu de prejudicii ce au fost aduse datorită lipsei problemelor. S-a născut ca să împărăţească şi să nu aibă nici o grijă. Datorită faptului că I-a „câştigat” inima lui Dumnezeu, a devenit de asemenea şi cel mai înţelept om de pe Glob. El a fost putred de bogat. nu era nimic din lumea asta la care sufletul său să râvnească fără să poată avea.

Nici măcar duşmani nu avea.

Acum Domnul Dumnezeul meu mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici potrivnic, nici nenorociri! [1 Împăraţi (Regi) 5:4]

Relatarea biblică înregistrează faptul că absenţa necazurilor, a devenit cel mai mare şi mai de temut adversar al lui Solomon. senzaţia de credinţă creştină, poate deveni un inamic mortal pentru că aceasta impune o relaxare a credinţei şi în consecinţă, răcire spirituală.

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:41)