Prețul neprețuit al mântuirii
”Dacă ar fi posibil, cumva, să ajung la învierea morților.” Filipeni 3:11
Meditând la acest text sfânt, am fost profund atins de această afirmație a unui om al lui Dumnezeu, a cărui moștenire pe care a lăsat-o a binecuvântat miliarde de oameni de la plecarea sa spre gloria eternă. Și, desigur, mă refer la apostolul Pavel.
Știm cum a avut loc convertirea sa, cât de mult a suferit pentru a fi recunoscut ca fiind ales de Dumnezeu pentru o lucrare mântuitoare între neamuri (neevrei) și că, în exercitarea slujirii sale, s-a confruntat cu nedreptate, biciuire, închisori, trădări, naufragii și alte lucruri pe care mulți dintre predicatorii de astăzi nu le vor suferi niciodată. În cele din urmă, a fost arestat la Roma și totuși a continuat să construiască biserica prin scrisori, care astăzi sunt epistolele biblice care ne binecuvântează atât de mult, și pentru a satisface nevoile celor bolnavi și tulburați le trimitea batiste pentru uz personal, și așa se întâmplau minuni.
În contextul versetului de mai sus, această ofrandă vie – Pavel – afirmă:
”Dar lucrurile care îmi erau câștiguri, acelea le-am socotit pagubă, pentru Cristos(…)din cauza măreției cunoașterii lui Cristos Iisus, Domnul meu, pentru care am suferit pierderea a toate și le socotesc a fi gunoi, ca să câștig pe Cristos(…). Filipeni 3:7-8
„Pierderile” lui Pavel au fost mari și nenumărate!
Dar, să trecem la subiect. După tot ce a înfruntat și prin ce a trecut, pentru dragostea lui Iisus Hristos și pentru dragostea față de suflete pierdute, el pur și simplu susține că s-a oferit așa pe Altarul lui Dumnezeu, „pentru a vedea DACĂ în vreun fel ajunge la învierea morților, sau la mântuire”.
Când vorbim oamenilor din biserică: „Cine este sigur de mântuire, să ridice mâna”, de obicei vedem majoritatea (inclusiv eu) cu mâinile ridicate. Acum, să ne gândim: nu cred că Pavel a avut îndoieli cu privire la starea sa de mântuire, mai ales că a fost slujitorul lui Dumnezeu, dar a înțeles că MÂNTUIREA are un preț incalculabil, pentru că, dacă nu ar fi fost așa, pentru a lăsa MÂNTUIREA la dispoziția tuturor, Dumnezeu ar fi trimis pe orice altă ființă cerească, fără a fi nevoie să-l trimită pe singurul Său Fiu ca să fie sacrificat așa cum a fost.
Așa că el spune: „Pentru a vedea dacă, cumva …”
El a dorit MÂNTUIREA sufletului său, mai mult decât orice altceva și, pentru că nu știa prețul exact, a continuat să „plătească” pentru ea, temându-se că prețul deja plătit nu era „suficient” (prea puternic!).
Întrebare: „Oare plătim sau sacrificăm” din ce în ce mai mult, zi de zi, astfel cumva „într-un fel” să ajungem la cel mai prețios lucru care există, și anume MÂNTUIREA?
Data viitoare când auzim întrebarea „Cine este sigur de MÂNTUIRE?”, Să ne vină în minte această viziune pe care ne-o dă apostolul Pavel, învățând că valoarea MÂNTUIRII este INCALCULABILĂ!!!
Pentru informarea dvs. și, de exemplu, cel mai scump iaht din lume a fost estimat la 4,8 miliarde de dolari sau aproximativ 23,1 miliarde de lei. Cineva l-a cumpărat pentru că dorea iahtul mai mult decât orice altceva și cu „orice preț”. Nu ar trebui, sau ar trebui, să fie așa cu MÂNTIUREA ???
Ca această viziune să ne încurajeze să ne sacrificăm continuu pentru a putea ajunge la ÎNVIEREA MORȚILOR!
Deixe o seu comentário