De ce să nu iubești lumea sau lucrurile din lume?

Tot ceea ce se realizează în această lume și toate plăcerile acestei lumi nu ajung la nimic, pentru că totul se termină, totul trece. Va fi un moment în care vom părăsi cu toții acest Pământ și tot ce am folosit, ne-am bucurat, va rămâne în urmă și vor rămâne doar amintirile.

Dar întrebarea rămâne: după ce te bucuri de viață, tinerețe, putere, frumusețe, unde se duce sufletul tău? Când sufletul se desprinde de trup, el va trăi pentru veșnicie și tu ești cel care hotărăște dacă este cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu, dacă este în Rai sau în Iad. Și ce este sufletul? Este locul în care se concentrează visele, senzațiile, sentimentele, dorințele noastre.

Biblia ne învață clar despre destinul sufletului. În Luca 16:19-31, Iisus vorbește despre doi bărbați care au trăit în Babilon sub imperiul lui Nebucadnețar. Erau evrei și știau despre existența lui Dumnezeu și a eternității. Unul era lamentabil bolnav și sărac. Celălalt era foarte bogat. Când omul sărac a murit, sufletul lui a fost luat de îngeri, în timp ce bogatul, când a murit, a fost îngropat și a fost dus sufletul în iad. Același este și destinul sufletului fiecăruia: Raiul sau Iadul.

Sufletul, când este purtat de senzațiile acestei lumi ticăloase, rămâne distras aici până la moarte și apoi merge în iad. Dar Cuvântul lui Dumnezeu avertizează când spune: „Nu iubiți lumea, nici ceea ce este în lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15). Și acesta este motivul pentru care mulți sunt îmbătați de ofertele acestei lumi și nu îi pasa de viitorul sufletului.

Când o persoană se teme pentru destinul sufletului său, se teme de Dumnezeu, ascultă de Cuvântul Său și se supune Voinței Sale. Așa că înțelege: atâta timp cât iubești lucrurile care sunt în lume, te îndrepți spre iad, așa cum este scris. Pe de altă parte, oferind sufletul Domnului Iisus, vei nega lumea și ÎL vei lăsa să vină și să facă Voia Sa prin viața ta.