Invidie față de prosperitatea celor care nu se tem de Dumnezeu?

Asaf era un levit, un om al lui Dumnezeu, temător de Dumnezeu și corect în atitudinile sale, atât de mult încât a fost unul dintre bărbații care a avut mai mulți Psalmi consemnați, ca în Psalmii 73.2-3, în care spune: „picioarele mele erau aproape rătăcite; mai rămăsese puțin pentru ca picioarele mele să alunece. Căci am fost invidios pe nebuni când am văzut prosperitatea celor răi”. Era invidios pe cei care nu se temeau de Dumnezeu, dar avea smerenia să-și mărturisească slăbiciunea.

Când ne îndreptăm ochii spre Altar, suntem în siguranță, dar când ne luăm ochii de pe Altar, cădem. De ce? Pentru că omul încetează să se uite la sine, la situația sa și la faptul că se examinează pe sine, pentru a examina viețile altora.

Știm că diavolul nu poate să-i atingă pe cei care sunt ai lui Dumnezeu, așa că suflă idei pentru ca persoana să privească în altă parte și face asta prin cei care trăiesc în ostentație și bogăție, dar care sunt goi în ei înșiși.

De aceea Dumnezeu spune în Proverbe 4:23: „Păstrează-ți inima mai presus de orice”. Așa că nu mai fii ambițios și invidios, nu te uita la nimeni și nu râvni la ceea ce aparține altora. Lasă-i pe ceilalți să meargă și să te uiți la tine.

Poate spui: „wow, eu trăiesc în Casa lui Dumnezeu și nu am nimic, în timp ce celălalt are de toate”. Cum nu ai nimic? Dacă ai Duhul Sfânt, ai cea mai mare bogăție și cea mai mare onoare care există în cer și pe pământ. Vrei o bogăție mai mare decât aceasta?

Asaf nu a avut această mentalitate. A avut vremuri grele, dar lucrul bun este că le-a mărturisit și în versetul 17 a spus: „până am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu”. Acest lucru vi se poate întâmpla când primiți botezul cu Duhul Sfânt. Pentru că totul trece, totul se termină, dar cei care fac Voia lui Dumnezeu rămân veșnic.