Doar învingătorii sunt un stâlp II

Dumnezeu ne arată foarte clar  că pot fi un stâlp al Templului Său doar învingătorii. Dar poate că spuneţi: „ce fel de învingători sunt aceştia?” În Casa lui Dumnezeu este tot ceea ce e bun. Potrivit bibliei, după cum este scris în Geneza, biserica fizică unde ne strângem să Îl căutăm pe Dumnezeu, este poarta cerurilor. Nu este însuşi cerul, dar este poarta care ne duce la cer. Atunci în biserică este sănătate, pace, adevăr, viaţă, motivare, mustrare şi disciplină. Tot ceea ce se întâmplă la Biserică este pentru binele nostru, inclusiv proastele mărturisiri şi relele exemple pe care le vedem.

Ca şi în cazul bisericii primitive, a lui Anania şi a Safirei, care au vrut să demonstreze că doresc să fie umpluţi cu Duhul Sfânt şi să-I slujească lui Dumnezeu. Aceştia au decis să-şi vândă proprietatea lor şi să pună la picioarele apostolilor o valoare care nu era cea adevărată pe care ei pretindeau că o vor pune şi anume, valoarea întregii proprietăţi (ei au pus doar jumătate din sumă după cum este scris în Faptele Apostolilor.

În trecut, ca şi acum, persoanele făceau de bună voie sacrificii lui Dumnezeu şi îşi vindeau propietăţi, bunuri şi puneau la picioarele apostolilor lucruri preţioase pentru ei. Apostolii, după ce primeau sacrificiile, le utilizau acolo unde Lucrarea lui Dumnezeu avea nevoie.

Anania şi Safira, din cauză că au dorit să facă o înşelăciune înaintea Duhului Sfânt crezând că Acesta nu le va cântării gândurile şi intenţiile inimii, au decis să se pună de acord într-o minciună. Oare ucenicii îi obligaseră, sau obligaseră pe cineva să facă acel sacrificiu? Citiţi şi vedeţi dacă ei au fost obligaţi, dacă cineva i-a obligat să dea ofrânde şi sacrificii, să Îl urmeze pe Dumnezeu şi să-L iubească pe Hristos. Nimeni nu era obligat! Cu toate acestea, ei doreau să arate că sunt, ceea ce nu erau. Cu alte cuvinte, exista din partea lor ipocrizie, falsitate şi religiozitate.

Biblia spune că atunci când Anania a venit înaintea lui Petru cu banii şi i-a pus la picioarele lui, acesta, i-a zis:

„Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.

De aceea, nu încercaţi să cumpăraţi lucrurile lui Dumnezeu şi nici nu faceşi lucrurile în felul dvs. Nu încercaţi să-L înşelaţi pentru că El nu are nevoie de nimic.

Anania nu a fost un învingător şi din această cauză nu a fost un stâlp al Casei lui Dumnezeu. Tu trebuie să învingi ipocrizia, teama, preconceptele, materialismul, anxietatea, îndoiala, descurajarea şi orgoliul pentru a fi un stâlp în Templul lui Dumnezeu.

Observaţi, stâlp, nu cărămidă, perete sau tavan, căci dacă ar lipsi o bucată de ţiglă sau dacă peretele ar avea o gaură, s-ar vedea urât, dar totuşi ar rămâne în picioare. Dar dacă lipseşte un stâlp de susţinere: Toată construcţia se dărâmă!

Cu câteva ore mai târziu, a ajuns şi Safira, nevasta lu Anania şi, neştiind ce se întâmplase, minte.

Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. (Faptele Apostolilor 5:9,10)

Avea ea oare nevoie de aşa ceva? Nu! Pentru că noi nu suntem obligaţi să facem nimic. Dar dacă ne apucăm să facem ceva pentru Dumnezeu, atunci trebuie să facem cu teamă, cu devotament şi afecţiune şi nu prin impunere şi obligare. Pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe donatorul care oferă cu bucurie. Cu toate acestea, sunt persoane care încearcă să dea zeciuială, ofrandă, să evanghelizeze, să Îl laude pe Dumnezeu, să citească Biblia şi să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu, dar, vor să facă totul în felul lor şi din cauza aceasta, nu reuşesc. Nu trebuie să fie în felul meu sau al dvs. Trebuie să fie în felul lui Dumnezeu. Dacă, credem în El, după cum spune Sfânta Scriptură, înauntrul nostru, vor curge râuri de apă vie. Aidoma, în loc de viaţă, va curge moarte, frică, anxietate, îndoială, tristeţe şi amărăciune.

Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”

Atunci, primul lucru care sare în ochi din această frază este că, dacă se doreşte a fi un stâlp în Templul lui Dumnezeu, în biserica fizică de aici de pe pământ şi pentru a o susţine prin intermediul zeciuielii şi ofrandelor, trebuie să biruim.

Ce să biruim?

Sentimentele, gândurile, dificultăţiile, discriminarea, salariul care nu ne ajunge, orgoliul, teama, etc. Pentru ca stâlpul să fie bine edificat, trebuie să fie făcut din stâncă. Amintiţi-vă că până nu se găseşte stânca, nu se poate pune fundamentul clădirii şi anume stâlpul. Pentru a ajunge la piatră (stâncă), trebuie să săpăm, să depunem efort, să facem sacrificii. Este nevoie de luptă, de sudoare şi asta este ceva inevitabil. Această piatră este Domnul Iisus.

Când biruim toate aceste lucruri şi ajungem la Hristos, practicând Cuvântul Lui, sacrificând şi perseverând, devenim un stâlp cu adevărat. Un stâlp permanent ce nu va mai fi scos niciodată din Templu. De asemenea, tot ce veţi primi prin folosirea credinţei, nu vă va mai fi luat: sănătatea, prosperitatea, binecuvântarea familială, etc. şi asta pentru că acum, dvs. aţi ajuns un stâlp. Vei dăinui! Vei fi binecuvântat pentru întotdeauna.

Numele tău de familie va fi cel al lui Dumnezeu şi toţi îl vor rosti şi vor spune de asemenea: „Aici este un(o) fiu(că) a(l) lui Dumnezeu. Cu toţii Îl vor recunoaşte pe Dumnezeu în sănătatea ta, în prosperitatea şi în familia ta. Îl vor vedea pe Dumnezeu în viaţa ta, în tine.

După cum, tu I-ai dat prioritate Duhului Sfânt, comuniunii cu Dumnezeu şi locuirii în Casa Lui (adică lucrurilor spirituale) vei locui în Casa lui Dumnezeu (biserica fizică) şi când vei fi persecutat, criticat, nedreptăţit, discriminat, vei dăinui şi vei prevala. La fel vei rămâne şi în Ierusalimul lui Dumnezeu, care se va pogorî din ceruri şi va fi locul unde vom sta pe vecie.