Pentru ce Mă numeşti bun?

„…Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 18:18)

Acest tânăr credea că Îl poate „mitui” pe Iisus cu cuvinte măgulitoare şi cu un comportament impecabil, însă se înşela amarnic. Într-adevăr, chiar dacă făcuse ceea ce este bine întreaga lui viaţă, încă îi lipsea ceva acestui tânăr, pentru că, până şi el ştia că în pofida tuturor eforturilor sale, încă nu avea garantată viaţa veşnică. Atunci I s-a alturat lui Iisus pentru ca împreună cu El să găsească ceva care să-i garanteze mântuirea.

Poate că exista o altă poruncă care nu fusese  trecută în Scriptură, sau vre-o învăţătură nouă care l-ar fi putut face să poată rivaliza d.p.d.v. spiritual cu măreţia condiţilor sale financiare. Dar nu se gândea niciodată că avea să audă ceea ce a auzit de la Iisus în acea zi:

„Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” (Luca 18:22)

Ce? Nu se putea să fi vorbit serios. El mi-a cerut tot ce am? Dar eu sunt foarte bogat şi sunt obişnuit să trăiesc având cele mai bune lucruri din această lume! Nu pot să las totul în urmă şi să-L urmez pe El! Nici nu ştiu unde va merge El şi cum va fi viaţa alergând dintr-un oraş în altul. Cum va fi viitorul meu?”

Acestea au fost, poate, câteva dintre gândurile ce i-au trecut prin minte, tânărului bogat, atunci când a auzit cererea îndrăzneaţă a lui Iisus. Atunci, el a plecat capul plin de tristeţe şi înruşinare. A fost ceva foarte dur şi cu atât mai mult în cazul lui când îi era aproape imposibil să se desprindă de bogăţii.

E important ca tu să-L înţelegi că Dumnezeu nu este împotriva bogăţiei însăşi. Iisus i-a cerut acestui tânăr bogăţiile pe care le avea în particular pentru că ştia cât le preţuieşte. Acest om nu Îl iubea şi nici nu se încredea în Iisus într-atât încât să-şi lase viaţa în mâinile lui Dumnezeu. Cât timp era vorba de împlinirea lucrurilor obişnuite, era foarte simplu, dar, în realitate, credinţa lui era doar una de faţadă. Este nevoie de credinţă şi de dăruire totală pentru a-L putea urma pe Iisus şi în acelaşi timp pentru a moşteni viaţa veşnică.

Poate că nu eşti bogat la fel ca acest tânăr, dar poate că şi tu ai în viaţa ta ceva ce ocupă un spaţiu preţios din inima ta ce ar fi trebuit să-I aparţină lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi chiar familia ta, stilul tău de viaţă, viciul, ranchiuna, trăirea greşită… Ce a cerut Dumnezeu şi tu nu reuşeşti încă să laşi?

Comparează-ţi expectativele din această viaţă cu cele din viaţa eternă. Compară ceea ce ai tu aici cu ceea ce a promis Dumnezeu în Cuvântul Său. De aceea, chiar dacă vei pierde totul, dacă nu eşti capabil să cedezi şi să-L urmezi, nu foloseşte la nimic dacă Îl numeşti Bun. Aminteşte-ţi însă ce a promis Dumnezeu în Luca 18:29,30…

Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”