Simptomele omului cu sufletul gol

Inspiraţia pe care am avut-o atunci când am scris aceste simptome, vă va demonstra dvs. care sunteţi „de-ai bisericii” şi nu numai, cât de importantă este Prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa omului. Până la urmă, Duhul Sfânt este bunul cel mai mare pe care cineva îl poate deţine. Fără El…

1. Vă simţiţi mereu singur!?

Viaţa dvs nu are nici o conduită şi sufletul vă este gol. Nu aveţi  nici o realizare personală iar de obiective nici nu mai poate fi vorba. În interiorul dvs.  nu există iubire, bucurie, vise şi nici chiar credinţă. Sunteţi supraîncărcaţi în schimb de depresie, mâhnire, ranchiună, ură, dorinţe de răzbunare, vicii, gânduri negative etc.

2. Căutaţi să acaparaţi cât mai multe cunoştinţe inutile!?

Râvna ta sunt bârfele.  Vă interesează de actriţa care îşi înşeală iubitul, de actorul care a fost demis din cauza consumului de droguri, de vecinul care şi-a abandonat familia… Viaţa celorlalţi este întotdeauna mai interesantă decât a dvs. şi nenorocirea celuilalt vă face să respiraţi uşurat. Asta se întâmplă pur şi simplu datorită faptului că ignoraţi existenţa Celui mai Pur şi mai Perfect – Dumnezeu.

3. Asociaţi nesiguranţa pe care o aveţi cu lipsa condiţiilor materiale!?

Ambiţia pentru putere şi pentru achiziţionarea de bunuri materiale este o modalitate de a vă compensa golul intern. În acelaşi timp, acest impuls spre putere şi această necesitate de a avea mai mult este o consecinţă a sentimentului de inferioritate şi a sentimentului de singurătate, fragilitate şi neputinţă.

4. Vă preocupaţi mai mult cu exteriorul decât cu interiorul!?

Pentru dvs. este de o importanţă supremă, faptul că vecinul(a) trece pe stradă cu o maşină nouă sau că o/îl vedeţi pe prietena(ul) dvs. cu o haină de firmă. Vă preocupaţi cu reputaţia, cu banii, cu frumuseţea, cu cunoştinţele generale, cu inteligenţa şi cu ceea ce gândesc ceilalţi despre dvs. mai mult decât cu ceea ce gândeşte şi aşteasptă Dumnezeu de la dvs.

5. Vă este teamă de bătrâneţe!?

Atunci când îmbătrânim, ne apropiem de moarte, de sfârşitul existenţei noastre, de sfârşitul tuturor lucrurilor când nu mai există cale de întoarcere. Oroarea pe care o simţiţi când vă gândiţi la îmbătrânire este teama de moarte, teama de a rămâne la fel de respingător ca şi în cazul în care aţi fi rămas orb, surd, mut, bâlbâit etc. Vă temeţi de ce se va alege de sufletul dvs. deoarece nu aveţi siguranţa că el va merge în Rai.

6. Simţiţi nevoia ca ceilalţi să vă recunoască meritele şi să vă laude!?

Nu valorificaţi lucrurile bune pe care le aveţi în interior şi asta arată că vă subestimaţi, aveţi prea puţină iubire de sine şi nu vă recunoaşteţi deloc calităţile. Acesta este motivul pentru care aveţi nevoie ca meritele să vă fie recunoscute de ceilalţi şi doriţi să fiţi lăudaţi. Fără ele, nu puteţi să vă simţiţi realizat(ă) sau admirat(ă). Aşteptaţi mereu să vi se aducă o laudă prin care să obţineţi faimă şi să vă bucuraţi.

7. Sunteţi temperamental, emoţionasl şi posesiv(ă)!?

Vorbiţi mult. Vă place să-i intimidaţi pe ceilalţi, îi trataţi pe cei din jur cu grosolănie fără sens, sunteţi arogant(ă), întrerupeţi discuţiile dorind să demonstraţi că sunteţi maestrul raţiunii şi al adevărului absolut sau vă simţiţi superior celorlalţi

Episcopul Julio Freitas