Cei puternici și cei slabi
Persoana emotivă este slabă. Indefinită în credință . Este sclava opiniei altora. Aceste lucruri au făcut-o nefericită, chiar crezând în Dumnezeu.
“Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.”
2 Corinteni 4.18
Cel născut din Duh este duh.
Experimentează credința naturală, scutește viziuni, sentimente și emoții.
Crede pentru a vedea și niciodată nu are nevoie să vadă ca să creadă.
Aceasta este o nebunie? Cu siguranță, pentru lumea seculară (laică).
Dar nu pentru lumea credinței, Împărăția Duhului lui Dumnezeu.
Doar cel născut din nou poate să vadă Împărăția Duhului lui Dumnezeu.
Doar cel născut din apă și din Duh intră în Împărăția Duhului lui Dumnezeu. Ioan 3.3
Doar cei născuți din Dumnezeu sunt apți pentru a învinge războiul mântuirii, pentru că folosesc credința supranaturală.
Pe când cel născut din emoție, cel emotiv, născut din carne sau omul natural, nu are Duhul Sfânt pentru a discerne lumea supranaturală a credinței.
De aceea, nu are curaj să asume un compromis serios cu Dumnezeu, să nege propria sa voință, să își ia crucea și să ÎL urmeze.
Înainte de toate este, literalmente laș. La cel mai mic sunet al tobelor de război, fuge.
Nu are curaj să spună nu păcatului și să înfrunte injustițiile diavolești.
Credința sa emotivă îl face să fie timid înaintea familiei, prietenilor și cunoscuților.
Același lucru nu se întâmplă cu cei născuți din Dumnezeu. Credința lor este solidă, bazată, înrădăcinată în Cuvântul Divin. Nu îi interesează deloc opinia celorlalți…
Și dacă toți îi abandonează din cauza credinței, ei devin și mai puternici.
Din slăbiciune, scot forță și iau în posesie promisiunile.
“Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”
1 Corinteni 2.14
Deixe o seu comentário