Ei nu s-au aplecat…

”Pentru că Dumnezeu, care a poruncit luminii să strălucească din întuneric, a strălucit în inimile noastre spre lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos. Dar avem acest tezaur în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie a lui Dumnezeu și nu din noi.” 2 Corinteni 4.6-7

Când văd și aud persoanele ce într-o zi s-au bucurat de beneficiile CREDINȚEI revelate și, din orice motiv tont sau absurd, s-au considerat ”nedreptățite” și, din acest motiv, s-au relaxat în credință, imediat îmi vine în minte disprețul pe care l-au avut față de tezaurul revelat de către Duhul Credinței.
Disprețuiesc, nu apreciază sau nu se preocupă cu ceea ce Cel Prea Înalt le-a împrumutat.

Îmi imaginez că dacă ele ar trăi în timpul apostolilor, când unii creștini au fost torturați, neacceptând eliberarea, ca să obțină o înviere mai bună; Și alții au suferit încercare prin batjocuri și biciuiri, da, chiar mai mult, prin lanțuri și închisoare; Au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost ispitiți, au murit uciși de sabie, au rătăcit în piei de oaie și de capre, fiind lipsiți, nenorociți, chinuiți; (Ei, de care lumea nu era demnă); au rătăcit în pustiuri și în munți și în peșteri și crăpăturile pământului. (Evrei 11.35-38), ar fi rușinea Domnului Iisus pe Pământ.

Aceștia au fost probați și aprobați pentru că au menținut tezaurul credinței în interiorul lor. Au purtat în corpul lor (vase de lut) Lumina cunoașterii Gloriei lui Dumnezeu (credința).

”De aceea Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor; fiindcă le-a pregătit o cetate.” Evrei 11.16

De fapt, când creștinul nu este botezat cu Duhul Sfânt nu reușește să vadă Lumina Cunoașterii Gloriei lui Dumnezeu și nici nu poate discerne ceea ce poartă în mizerabilul lor vas de lut. Ochii lor noroioși doar reușesc să vadă lumea lor mică și murdară.

Între timp, cei ce au plătit prețul drept pentru mântuirea lor continuă fiind tulburați din fiecare parte, totuși nu strâmtorați; derutați, dar nu în disperare; Persecutați, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu distruși. Purtând totdeauna în trup uciderea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru. Fiindcă noi, care trăim, suntem totdeauna dați morții pentru Isus, ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră muritoare. 2 Corinteni 4.8-11

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *